Tardiness of constitutional exception appeal under Law 47/1992

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă 1a 12 aprilie 2021 sub dosar nr. x, astfel cum a fost precizată la 10 mai 2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Casa de Pensii Sectorială a MAI a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea Deciziei de pensie cu nr. x din 28 ianuarie 2021 privind acordarea pensiei militare de stat, eliberată de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne precum şi anularea Hotărârii Comisiei de Contestaţii din cadrul M.A.I. cu nr. 22674 din 25 martie 2021;

- obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care:

1. Să aplice si să calculeze sporul de 20% al cuantumului pensie prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995, la cuantumul pensiei stabilite şi plafonate potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, începând cu data de 2 decembrie 2020, data încetării raporturilor de serviciu;

2. Să aplice şi calculeze sporul de 9% la pensie militară de stat pentru o vechime a contribuţiei peste 25 de ani prevăzut la art. 108 din Legea nr. 223/2015, după determinarea pensiei prin aplicarea art. 30 din Legea nr. 223/2015, începând cu data de 2 decembrie 2020, data încetării raporturilor de serviciu a reclamantului;

3. Să elimine plafonarea cuantumului net al pensiei la media soldelor nete prevăzută de art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin care s-a modificat art. 6) din Legea nr. 223/2015;

- Obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne la plata drepturilor de pensie recalculate şi actualizate, la care să se adauge daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, începând cu data de 2 decembrie 2020 şi până la data plăţii efective.

Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 2946 din 22 iulie 2021 a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ministerul Afacerilor Interne - Comisa de Contestaţii Pensii.

A respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Comisa de Contestaţii Pensii şi Casa de Pensii Sectorială MAI.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

În cauză, apelantul-reclamant A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017.

Împotriva acestei hotărâri, recurentul A. a declarat recurs, solicitând anularea încheierii atacate şi, rejudecând cauza solicită admiterea cererii de sesizarea a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a O.U.G. nr. 59/2017.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciind că încheierea de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021, referitor la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă invocată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată în cauză îndeplinea cerinţele art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, recurentul se consideră îndreptăţit să solicite admiterea recursului, anularea încheierii atacate şi, rejudecând cauza, solicită admiterea cererii de sesizarea a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a O.U.G. nr. 59/2017.

Prin întâmpinarea depusă, la 25 mai 2022, intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a invocat excepţia tardivităţii formulării căii de atac şi excepţia nulităţii recursului.

La 3 iunie 2022, intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a transmis la dosar, prin fax, întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 9 iunie 2022, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.

Analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect încheierea nr. 6 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recursul trebuie exercitat în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Astfel, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 6 aprilie 2022, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 11 aprilie 2022, dosar recurs, aspect în raport cu care, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Prin urmare, nerespectarea termenului pentru declararea căii extraordinare de atac a recursului atrage sancţiunea anulării recursului, ca tardiv formulat.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin edictarea acestei dispoziţii legale, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părţii în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedeşte existenţa unei "unor motive temeinic justificate" şi care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligaţiei legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

În speţă, cererea de recurs înregistrată la Curtea de Apel Constanţa a fost depusă de recurent la data de 11 aprilie 2022, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar recurs, iar ultima zi de declarare în termen a recursului, era vineri 8 aprilie 2022, aşa încât depunerea cererii de recurs la data de 11 aprilie 2022 se constată a fi făcută cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Aşadar, conform dispoziţiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.

Or, când legea procesuală stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar dacă partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit dispoziţiilor art. 185 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că recursul formulat de recurentul A. nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile legale, că partea nu a dovedit existenţa unor motive temeinic justificate care să o împiedice să exercite dreptul de a ataca cu recurs hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale citate, să admită excepţia tardivităţii declarării recursului şi să dispună anularea recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE (PENTRU COMISIA DE CONTESTAŢII).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.