Unjust enrichment claim: cassation annulled for challenging factual evidence interpretation instead of alleging statutory illegality

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă la 10 martie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 341.661,15 RON încasate fără temei, actualizată şi indexată şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 80 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocate de pârâta S.C. B..

A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. şi a fost obligată pârâta S.C. B. să restituie reclamantei suma de 341.661,15 RON, actualizată şi indexată, precum şi la sumei de 7.022 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 374 din 29 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 80 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2020, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

Respinge cererea ca nefondată.

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Obligă intimata reclamantă la plata către apelanta pârâtă a sumei de 3533 RON reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantă A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei atacate, iar pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul menţinerii hotărârii instanţei de fond.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că prin admiterea apelului pârâtei, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că "plata efectuată de C., a fost realizată prin intermediul societăţii reclamante", "sumele au fost virate în numele societăţii reclamante de către D., asociat şi director în cadrul acestei societăţi.

În acest context, trebuie reţinut faptul că plata nu a fost efectuată în numele sau pentru A., în contextul în care plata trebuia efectuată conform convenţiei de către C./pentru C./în numele lui C., persoana fizica a domnului Solovastru fiind cel/cea care se obligase la plata sumei de bani şi nicidecum societatea comerciala-persoană juridică, întrucât între cele două societăţi comerciale nu au existat şi nu există raporturi juridice civile, comerciale sau de orice altă natură, societatea reclamantă neavând vreo obligaţie faţă de S.C. B. S.R.L..

Prin urmare, având în vedere distincţia dintre cele două persoane, persoana fizică C. şi persoana juridică A., distincţia dintre cele două patrimonii, scopul în virtutea căruia sunt înfiinţate societăţile comerciale, interdicţia persoanelor juridice de a face liberalităţi sau regimul strict în care acestea se pot face si modalităţile în care persoanele fizice asociate pot "scoate" bani din patrimoniul societăţii, mai exact distribuirea dividendelor, este absolut evident că o societate comercială nu poate efectua plăti pentru/în numele unei persoane fizice, fie ea şi asociat, singurele plăti pe care societăţile comerciale le pot face către asociaţi fiind restituirea împrumuturilor şi repartizarea dividendelor.

De asemenea, trebuie reţinut că între cele trei persoane, respectiv soţii Solovastru şi dl. E. a existat o corespondenţă pe tema efectuării plăţii de către doamna Solovastru pentru dl. Solovastru, nu înseamnă că părţile, în speţa doamna Solovastru nu a fost în eroare cu privire la faptul că soţul său era debitorul datoriei, cel ţinut să efectueze plata şi că aceasta ar fi trebuit făcută din contul acestuia sau din contul comun al soţilor sau chiar din contul ei şi nicidecum din contul societarii comerciale, aceasta din urma nefiind ţinută de nici o obligaţie.

Astfel, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că plata prestaţiei la care nu era obligată A. a fost făcută din eroare şi nici un moment nu a existat intenţia ca societatea să plătească pentru altul, acest fapt fiind prohibit de legislaţia în materia societăţilor comerciale.

Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că este îndreptăţită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 26 aprilie 2022, intimata-pârâtă B. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (1) si 2 C. proc. civ. solicitând anularea acestuia pentru nedezvoltarea criticilor prevăzute expres şi limitativ de art. 488 C. proc. civ.

La termenul din 9 iunie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unui dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 483 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt şi probatoriul administrat.

In acest context, se apreciază că, în motivarea cererii de recurs nu se precizează nici un text de lege care ar fi fost încălcat sau aplicat greşit de către instanţa de apel, motivele dezvoltate în cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la admiterea căii extraordinare de atac.

Toate argumentele recurentei-reclamante reprezintă o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acestei situaţii de către instanţa de apel, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că recurenta critică soluţia instanţei de apel doar în ce priveşte temeinicia acesteia raportat la administrarea probatoriului administrat în cauză, solicitând, în esenţă, reaprecierea probelor de către instanţa de recurs.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Astfel, simpla nemulţumire a părţii cu privire la modul în care instanţa a răspuns referitor la anumite aspecte de fapt în ciclul procesual precedent nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea situaţiei de fapt, ce ar conduce la o apreciere a acesteia din perspectiva probatoriului administrat.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecinţă, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de onorariu avocaţial, dovedită prin înscrisurilor existente la paginile 34-35 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei-pârâte B. S.R.L. suma de 3.000 RON, constând în onorariu avocaţial.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 374 din 29 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pe care o va obliga la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 374 din 29 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

Obligă recurenta la plata sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.