Inadmissibility of appeal against judgment on revision in social security dispute under exclusions in Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la data de 17 decembrie 2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş la calcularea corectă a punctajului anual aferent anului 2010 prin raportare la cele 12 luni calendaristice, nu 11 luni şi de a nu mai trece abuziv luna decembrie la anul următor.

Prin sentinţa civilă nr. 620/PI din 7 aprilie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş, având ca obiect recalcularea pensiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie prin care să fie calculat în mod corect punctajul pentru anul 2010.

Prin decizia civilă nr. 1544 din 9 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiat apelul formulat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 620/PI din 7 aprilie 2021 pronunţată de către Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, conform art. 509 (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Prin decizia civilă nr. 16 din 12 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1544 din 9 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei nr. 328568 emise de Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi emiterea unei noi decizii care să conţină punctajul corect calculat, întrucât nu s-au avut în vedere probele administrate de acesta, context în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare de intimata Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

La termenul din 9 iunie 2022, în Completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 16 din 12 ianuarie 2022, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1544 din 9 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 (1) pct. 1 C. proc. civ.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu privind asigurări sociale, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş la calcularea corectă a punctajului anual aferent anului 2010.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 16 din 12 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Totodată, se constată că obiectul cererii de recurs îl constituie decizia Curţii de Apel Timişoara prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuent, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., context în care se reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (5) din acelaşi Cod, potrivit cărora, "hotărârea dată asupra revizuirii este suspusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul A. nu poate fi primită şi nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită şi ca urmare se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 16 din 12 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 16 din 12 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TIMŞ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.