Negative competence conflict in transport contract claims: territorial competence fixed at filing date and waiver of relative incompetence exception via missing written defense
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the District Court of Râmnicu Vâlcea, ordering it to hear the case. The dispute arose from a transport contract where the plaintiff sued for outstanding payment, but the two competing courts mutually declined territorial competence: the initial court (Râmnicu Vâlcea) rejected jurisdiction citing the defendant's recent relocation to Bucharest and a contractual clause referring disputes to the defendant's location, while the Bucharest court rejected jurisdiction arguing the initial court remained competent. The decisive legal basis was the principle that territorial competence is fixed at the time of filing, based on the defendant's registered address at that moment (Râmnicu Vâlcea), and that the relative exception of territorial incompetence could not be raised ex officio by the court nor later by the defendant because no written plea of defense was filed within the statutory deadline, thereby consolidating the jurisdiction of the initially seized court.
Legislator headnote
AI generatedart. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 107 din C. proc. civ, art. 130 alin. (3) din C. proc. civ, art. 208 din C. proc. civ, art. 130 din C. proc. civ, art. 107 alin. (2) din C. proc. civ; Negative competence conflict in transport contract claims: territorial competence fixed at filing date and waiver of relative incompetence exception via missing written defense: The dispute arose from a transport contract where the plaintiff sued for outstanding payment, but the two competing courts mutually declined territorial competence: the initial court (Râmnicu Vâlcea) rejected jurisdiction citing the defendant's recent relocation to Bucharest and a contractual clause referring disputes to the defendant's location, while the Bucharest court rejected jurisdiction arguing the initial court remained competent. The decisive legal basis was the principle that territorial competence is fixed at the time of filing, based on the defendant's registered address at that moment (Râmnicu Vâlcea), and that the relative exception of territorial incompetence could not be raised ex officio by the court nor later by the defendant because no written plea of defense was filed within the statutory deadline, thereby consolidating the jurisdiction of the initially seized court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvisions authorizing the High Court to resolve the negative conflict of competence and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin acţiunea introductivă înregistrată sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 4.103,44 RON, reprezentând debit principal şi a dobânzii legale.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă, prin sentinţa nr. 601/2022 din din 16 februarie 2022, a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti.
În motivare, s-a reţinut că sediul societăţii pârâte este, în prezent, în municipiul Bucureşti, aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de O.N.R.C., aceasta fiind radiată din municipiul Râmnicu Vâlcea ca efect al schimbării sediului, iar potrivit prevederilor contractuale (lit. j) din comanda de transport), litigiile vor fi soluţionate de instanţa competentă de la sediul coordonatorului de transport B. S.R.L.; aşadar, ca efect al alegerii de competenţă, revine Judecătoriei sectorul 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.
Judecătoria sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3604/2022 de la 27 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei formulată, în temeiul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a arătat că instanţa sesizată iniţial cu prezenta acţiune în pretenţii a rămas competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, deoarece excepţia necompetenţei teritoriale relative era doar la îndemâna pârâtei, nu şi la aprecierea instanţei, iar la momentul depunerii acţiunii introductive, aceasta avea sediul în Râmnicu Vâlcea, fiind respectate atât dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., cât şi cele ale clauzei atributive de competenţă inserată în condiţiile generale de transport la lit. j).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar.
Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.
Conform art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competenţă teritorială, în afară de cea exclusivă, excepţia de necompetenţă de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de către pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, fiind incidente dispoziţiile art. 208 din C. proc. civ., în sensul că întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Consecinţa nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, or, în speţa dedusă judecăţii, pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin urmare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut în mod corect că neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale are drept consecinţă consolidarea competenţei teritoriale a primei instanţe sesizate, deoarece art. 130 din C. proc. civ. reglementează condiţiile de invocare a excepţiei de necompetenţă, în funcţie de caracterul normei încălcate.
Altfel spus, Înalta Curte găseşte de cuviinţă a sublinia faptul că esenţială în economia tranşării prezentului conflict de competenţă este împrejurarea că excepţia de necompetenţă teritorială nu a fost invocată în termenul legal de către pârâta din proces, perspectivă din care instanţa sesizată iniţial a rămas competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza.
Totodată, se constată că prezentul litigiu are ca obiect pretenţii născute în baza unui comenzi de transport, părţile stabilind la lit. j) din convenţia încheiată că "litigiile vor fi soluţionate de instanţa competentă de la sediul coordonatorului de transport", anume pârâta din prezenta cauză .
La momentul introducerii acţiunii introductive, pârâta avea sediul în Râmnicu Vâlcea, iar potrivit art. 107 alin. (2) din C. proc. civ., pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes sediul pe care pârâta îl avea în momentul sesizării instanţei, schimbarea ulterioară a acestuia neinfluenţând competenţa.
Prevederile anterior menţionate reglementează expres momentul determinării instanţei competente, anume acela al sesizării instanţei, iar orice schimbări ulterioare referitoare la sediul pârâtei sunt nerelevante.
Faţă de aceste considerente, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.