Jurisdiction for labor claims by IT specialists in prosecution offices under the Labor Code versus CPC Article 127

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, dosar format în urma disjungerii, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, precum şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând stabilirea în alţi parametrii a drepturilor salariale ale acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 2910 din 23 noiembrie 2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu de instanţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

În motivare, s-a reţinut că funcţiilor deţinute de reclamanţii în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi - specialişti IT - nu li se aplică dispoziţiile legale cu caracter de excepţie statuate la art. 127 din C. proc. civ., ci prevederile de drept comun, respectiv art. 269 Codul Muncii.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 491/2022 din 23 martie 2022, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, invocată de către instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă teritorială între Tribunalul Galaţi, secţia I civilă şi Tribunalul Prahova, secţia I civilă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Galaţi şi Tribunalul Prahova - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Se constată că litigiul vizează un conflict de muncă declanşat de către reclamanţi ce au calitatea de specialişti IT.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Norma legală este de strictă interpretare, astfel că nu poate fi extinsă, prin analogie în raport cu raza de desfăşurare a activităţii, la alte categorii de salariaţi, nevizate în mod expres prin lege.

Reclamanţii din prezenta cauză nu intră în sfera de aplicare a art. 127 din C. proc. civ., întrucât, pentru a fi incident alin. (3) raportat la alin. (1) al articolului, este necesar ca judecătorul/procurorul/grefierul (nu şi specialiştii IT), care are calitatea de reclamant, să funcţioneze în cadrul instanţei (unităţii de parchet corespunzătoare) care este competentă să soluţioneze cauza sau în cadrul instanţei (unităţii de parchet corespunzătoare) superioare celei competente.

În cauză, nu pot fi reţinute nici prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanţe de judecată, iar nu împotriva unei unităţi de parchet de pe lângă o instanţă.

Astfel, competenţa revine în primă instanţă tribunalului, în temeiul art. 266 şi art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, precum şi al art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar conform art. 269 din Codul muncii:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Aşadar, la determinarea instanţei competente este necesar a se avea în vedere domiciliul reclamanţilor sau locul de muncă al acestora.

În speţă, aşa cum rezultă din înscrisurile dosarului, locul de muncă al reclamanţilor se află în municipiul Galaţi .

Faţă de aceste considerente, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.