Military pension recalculation dispute; failure to meet triple identity of parties, object, and cause for revision based on res judicata

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă sub nr. x/2020, la data de 02.10.2020 reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 44835 din 09.09.2020 a Comisiei de contestaţii din cadrul M.Ap. N. şi obligarea Casei de pensii sectoriale a M.Ap. N. de a emite noi decizii, prin care să se recalculeze pensia cuvenită începând de la data menţionată în cuprinsul fiecăreia dintre decizii, cu valorificarea elementelor de salarizare din Adeverinţa nr. x din 11.09.2017, dispusă de instanţa de judecată prin Decizia nr. 3176 din 20.12.2019 a Curţii de Apel Ploieşti, cât şi cu valorificarea elementului "gradaţii în procent de 36%".

Prin sentinţa civilă nr. 1956 din 22 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Contestaţii a Ministerului Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire la data de 27 octombrie 2021, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 510 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare invocând încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia civilă nr. 3176 din 20 decembrie 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Ploiesti, secţia I civilă s-a respins apelul formulat de Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N., ca nefondat, menţinându-se sentinţa civilă nr. 799 din 9 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul civil nr. x/2017 având ca obiect anularea deciziei de pensie militară nr. x din 06.04.2017 şi obligarea pârâtei la emiterea noi decizii de recalculare a pensiei militare conform Ordinului M.Ap. N. nr. 31/25/2016 anexa nr. 1 în functie şi de elementele de salarizare actualizate la data de 01.01.2016 potrivit adeverinţei nr. x/11.09.2017.

Revizuentul a arătat că intimata Casa de pensii sectorială nu a aplicat corect decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, motiv pentru care s-a adresat Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă formulând o cerere prin care a solicitat să se constate ca pârâta nu a aplicat dispozitivul şi considerentele deciziei menţionate, art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi Ordinul nr. 31/25/2016 art. .1 1 si art. 14 alin. (3) referitor şi la acordarea elementului de salarizare "gradaţii 36%" rezultat din normele de aplicare şi nu din adeverinţă.

În baza acestei cereri s-a constituit dosarul civil nr. x/2020, iar prin sentinţa civilă nr. 1956 din 22.12.2020 Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins cererea, fără a da curs aplicării dispozitivului şi considerentelor deciziei nr. 3176/20.12.2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Faţă de soluţia menţionată, revizuentul arată că a formulat cerere de apel prin care a solicitat anularea sentinţei civile nr. 1956 din 22.12.2020 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă însă prin decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunţată de aceeaşi instanţă de apel dar şi de acelaşi complet de judecată care a pronunţat decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019, având acelaşi obiect, cauză şi părţi ce au constituit dosare diferite, a fost respinsă cererea de apel ca nefondată.

Din analiza considerentelor care au stat la baza motivării deciziei nr. 2032 din 29 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, ce constituie obiectul cererii de revizuire, rezultă că este nefondată solicitarea de acordare a elementului de salarizare solicitat deoarece nu s-ar regăsi în adeverinţa nr. x/11.09.2017.

Aceasta constatare a curţii este contrară considerentelor deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, care au autoritate de lucru judecat deoarece, acelaşi complet de judecată a constatat că reclamantul a criticat deciziile de recalculare a pensiei militare invocând în esenţă faptul că nu au fost respectate prevederile Legii nr. 223/2015 şi art. 12-19 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 3 1/25/2016, iar referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, curtea a reţinut că decizia contestată nu a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate anterior.

Cu privire la temeiul cererilor, instanţa de apel nu a observat că prin conţinutul dispozitivului sentinţei civile nr. 799/09.05.2019 pronunţate de tribunal şi anume, obligarea pârâtei să emită noi decizii prin care să se recalculeze pensia cuvenită reclamantului, s-a urmărit de fapt stabilirea cadrului legal în care se vor emite noile decizii de pensie militară, respectiv art. 12-19 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 31/25/2016, răspunzând astfel cererii reclamantului.

Revizuentul arată că, decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul civil nr. x/2017 care se impune cu autoritate de lucru judecat prin aplicarea art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este încălcată prin considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită.

În final se arată că, prin cererea de apel nu s-a invocat de către reclamant excepţia autorităţii de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul civil nr. x/2017 şi nici instanţa de apel nu s-a pronunţat din oficiu.

Intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă întrucât nu este întrunită tripla identitate de condiţii prevăzută de art. 430 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 27.10.2021.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Înalta Curte reţine că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În cauză, revizuentul a solicitat instanţei revizuirea deciziei nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 invocând încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul civil nr. x/2017

Din analiza obiectului celor două acţiuni care s-au finalizat cu deciziile considerate contradictorii de către revizuent, rezultă că acestea nu sunt identice.

Astfel, prin decizia civilă nr. 3176 din 20 decembrie 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă s-a respins apelul formulat de Casa de pensii sectorială a M.Ap. N., ca nefondat, menţinându-se sentinţa civilă nr. 799 din 9 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul civil nr. x/2017 având ca obiect anularea deciziei de pensie militară nr. x din 06.04.2017 şi obligarea pârâtei la emiterea noi decizii de recalculare a pensiei militare conform Ordinului M.Ap. N. nr. 31/25/2016 anexa nr. 1 în funcţie şi de elementele de salarizare actualizate la data de 01.01.2016 potrivit adeverinţei nr. x/11.09.2017.

Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2020 în care a fost pronunţată decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 44835 din 09.09.2020 a Comisiei de contestaţii din cadrul M.Ap. N. şi obligarea Casei de pensii sectoriale a M.Ap. N. de a emite noi decizii, prin care să se recalculeze pensia cuvenită, începând de la data menţionată în cuprinsul fiecăreia dintre decizii cu valorificarea elementelor de salarizare din Adeverinţa nr. x din 11.09.2017, dispusă de instanţa de judecată prin Decizia nr. 3176 din 20.12.2019 a Curţii de Apel Ploieşti, cât şi cu valorificarea elementului "gradaţii în procent de 36%".

Aşadar, contrar celor susţinute prin cererea de revizuire, în cauză nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi, raportat la cele două dosare în care revizuentul a avut calitatea de reclamant, chiar dacă ambele dosare vizează valorificarea drepturilor de pensie ale acestuia.

Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căruia autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, se reţine că, hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, deoarece aspectul valorificării elementului "gradaţii în procent de 36%" nu a fost supus judecăţii în cadrul dosarului nr. x/2017 în care a fost pronunţată decizia menţionată anterior.

În ceea ce priveşte susţinerile revizuentului că prin considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, a fost încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat, rezultat din considerentele deciziei nr. 3176/20.12.2019, se constată că deciziile care priveau drepturile de pensie analizate în cele două dosare au fost diferite.

Astfel, prin decizia nr. 3176/20.12.2019 au fost analizate deciziile de recalculare nr. 24686/1/6.04.2017 şi nr. 24686/2/6.04.2017, în timp ce prin decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 au fost analizate alte decizii respectiv deciziile de revizuire nr. 24686/7/6.04.2020, 24686/8/6.04.2020, 24686/9/6.04.2020, emise în urma admiterii acţiunii revizuentului în dosarul nr. x/2017.

Apoi, se constată că prin decizia nr. 3176/20.12.2019 s-a reţinut că decizia contestată nu a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în timp ce prin decizia a cărei revizuire se solicită, este analizat modul de aplicare al acestei legi conform celor dispuse de instanţă prin decizia nr. 3176/20.12.2019, prin urmare prin considerentele celei de a doua decizii nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, statuat prin decizia pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.