Negative jurisdictional conflict over annulment of stolen negotiable instruments; default territorial competence based on petitioner’s secondary business location
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania’s Second Civil Section resolved a negative conflict of jurisdiction by affirming the territorial competence of the Bacău Court, thereby reversing the prior declination of jurisdiction by that court and directing the case back to it for final resolution on the merits. The dispute involved a non-contentious judicial procedure for the annulment of 123 lost promissory notes and checks, where both the Bacău and Constanța courts initially claimed lack of competence due to the inability to determine the specific place of payment from the missing physical instruments. The decisive legal basis relied on the inapplicability of the specific rules for negotiable instruments (Articles 89 of Law No. 58/1934 and 67 of Law No. 59/1934) in the absence of physical evidence to determine the place of payment, leading the court to apply the general procedural rule for non-contentious matters under Article 528(3) of the Code of Civil Procedure, which assigns jurisdiction to the court of the petitioner’s domicile, residence, headquarters, or branch; since the petitioner operated a specific business location in Bacău, that court was designated as competent.
Legislator headnote
AI generatedart. 1494 C. civ, art. 113 C. proc. civ, art. 59 din Legea nr. 58/1934, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, art. 1494 alin. (1) C. civ, art. 89 alin. (1) din Legea nr. 58/1934; Negative jurisdictional conflict over annulment of stolen negotiable instruments; default territorial competence based on petitioner’s secondary business location: The dispute involved a non-contentious judicial procedure for the annulment of 123 lost promissory notes and checks, where both the Bacău and Constanța courts initially claimed lack of competence due to the inability to determine the specific place of payment from the missing physical instruments. The decisive legal basis relied on the inapplicability of the specific rules for negotiable instruments (Articles 89 of Law No. 58/1934 and 67 of Law No. 59/1934) in the absence of physical evidence to determine the place of payment, leading the court to apply the general procedural rule for non-contentious matters under Article 528(3) of the Code of Civil Procedure, which assigns jurisdiction to the court of the petitioner’s domicile, residence, headquarters, or branch; since the petitioner operated a specific business location in Bacău, that court was designated as competent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the Supreme Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and designate the competent court in its final dispositive.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 16 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. Constanţa a solicitat să fie declarate nule 123 de instrumente de plată, bilete la ordin şi cecuri, care au fost sustrase de la punctul său de lucru. A mai arătat că aceste instrumente de plată au fost emise de societăţi care îşi au sediul social în diverse localităţi, aflate în raza de competenţă a mai multor judecătorii, plata urmând a fi realizată prin bănci al căror sediu social se află în Bucureşti, cu excepţia B. al cărei sediu se află în Cluj Napoca.
La primul termen de judecată, instanţa a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive de soluţionare a prezentei cereri având în vedere locul plăţii instrumentelor de plată, a acordat cuvântul pe excepţie şi a rămas în pronunţare cu privire la aceasta.
Prin sentinţa civilă nr. 4970/2021 din 29 octombrie 2021, Judecătoria Bacău, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că instrumentele de plată trebuie să cuprindă în mod obligatoriu locul plăţii, însă, faţă de împrejurarea că instrumentele nu pot fi prezentate instanţei în copie, acestea nefiind realizate anterior sustragerii, a reţinut că locul plăţii este cel stabilit de dreptul comun în materie.
Astfel, potrivit dispoziţiilor legilor speciale, Legile nr. 58/1934 şi 59/1934, biletul la ordin/cecul care nu cuprinde menţiunea locului unde trebuie făcută plata se socoteşte plătibil la locul emisiunii titlului, adică, de regulă, la domiciliul emitentului [art. 105 alin. (3) din lege]. Acest loc trebuie trecut pe titlu în dreptul emitentului, însă, în lipsa înscrisurilor, acest fapt nu poate fi determinat de instanţă.
A mai arătat că, în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili, legea stabileşte o regulă, şi anume că obligaţiile se execută la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, de la data plăţii, ceea ce înseamnă că, în acest caz, plata este portabilă.
S-a mai reţinut că aceste dispoziţii sunt cuprinse în art. 1494 C. civ., privitoare la locul plăţii, precum şi faptul că, potrivit art. 113 C. proc. civ. privind competenţa teritorială alternativă, (1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 7. instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare.
Reţinând că locul plăţii urmează a fi determinat potrivit dispoziţiilor inserate în C. civ., adică la sediul creditorului, precum şi faptul că acest sediu este înregistrat în Constanţa, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive şi a declinat cauza către Judecătoria Constanţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la 17 noiembrie 2021, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 4451 din 20 aprilie 2022, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Bacău. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Bacău şi Judecătoria Constanţa, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unei cambii, posesorul poate înştiinţa despre aceasta pe tras şi poate solicita anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui judecătoriei locului în care cambia este plătibilă.
Conform prevederilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, (1) În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a cecului, posesorul va putea înştiinţa despre aceasta pe tras şi să solicite anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui judecătoriei de la locul de plată a cecului.
Întrucât instrumentele de plată nu mai pot fi prezentate instanţei în copie, în accepţiunea instanţei de conflict, locul plăţii este cel stabilit potrivit dreptului comun în materie.
În acest sens, a evocat prevederile art. 1494 alin. (1) C. civ., potrivit căruia şi a observat că locul plăţii poate fi stabilit potrivit naturii prestaţiei, astfel cum o relevă înscrisurile administrate în cauză.
A mai reţinut că, în contractele de vânzare-cumpărare încheiate de petentă cu societăţile cumpărătoare, nu este indicat un loc al executării obligaţiei de plată, însă, din extrasele bancare depuse la dosar, rezultă că obligaţiile de plată, garantate cu instrumentele a căror anulare s-a solicitat, s-au executat în municipiul Bacău.
Având în vedere că obligaţia de plată a fost executată în Bacău, nu poate fi avut în vedere sediul principal al petentei ca loc al plăţii, ci sediul punctului de lucru, situat în municipiul Bacău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 25 mai 2022, sub acelaşi număr de dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Bacău şi Judecătoria Constanţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte constată că, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat să fie declarate nule 123 de instrumente de plată, bilete la ordin şi cecuri, sustrase de la punctul său de lucru.
Având în vedere că acţiunea formulată în litigiul pendinte nu urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, Înalta Curte reţine că, în speţă, procedura aplicabilă unui astfel de litigiu este cea prevăzută de Cartea a III-a din C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010) care reglementează procedura necontencioasă judiciară.
Cât priveşte instanţa competentă să soluţioneze un atare litigiu, Înalta Curte constată că, potrivit normelor speciale prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, cererea de anulare a titlului de valoare este de competenţa judecătoriei de la locul plăţii titlului.
În speţă, ambele instanţe aflate în conflict au constatat că locul de plată al bieletelor la ordin/cecurilor nu poate fi stabilit cu certitudine în condiţiile în care respectivele titluri nu mai există fizic nici măcar în copie.
Prin urmare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 528 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care competenţa teritorială nu poate fi stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2), cererile necontencioase se vor îndrepta la instanţa în a cărei circumscripţie petentul îşi are, după caz, domiciliul, reşedinţa, sediul ori reprezentanţa (…).
Potrivit art. 227 alin. (2) din C. civ., în funcţie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru, dispoziţiile art. 97 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Înalta Curte reţine că petenta A. S.R.L. a menţionat în mod explicit faptul că are punct de lucru în comuna Nicolae Bălcescu, sat Nicolae Bălcescu, nr. x, judeţul Bacău.
Prin urmare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 528 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 227 alin. (2) C. civ., Înalta Curte reţine că Judecătoria Bacău este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de anulare a titlurilor de valoare, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.