Employer’s appeal in compensation dispute dismissed as untimely; cassation rejected and lower judgment upheld

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., la plata sumei de 2.171.210 RON, suma ce reprezintă contravaloarea brută a componentei variabile a remuneraţiei (opţiunile pentru acţiuni virtuale - OAVT) cuvenite potrivit contractului de mandat nr. x/27.01.2014, dispunând totodată obligarea pârâtei la calcularea şi achitarea tuturor contribuţiilor sociale aferente sumei nete anterior menţionata; plata dobânzii legale aferentă sumei rezultată în urma admiterii primului capăt de cerere, calculată de la data scadenţei fiecăreia dintre tranşele valorice ce compun suma indicată şi până la data achitării efective şi cheltuieli de judecată.

Soluţia primei instanţe:

Prin sentinţa civilă nr. 3287/2018 din 16.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A.; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.171.210 RON cu titlu de contravaloare netă a componentei variabile a remuneraţiei, suma de 773.687,71 de RON cu titlu de bonus de performanţă, ambele cuvenite potrivit contractului de mandat nr. x/27.01.2014, precum şi dobânda legală penalizatoare, conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, aferentă sumelor susmenţionate calculată de la data scadenţei fiecărei tranşe şi până la data plăţii efective; de asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 39.859,10 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, dintre care suma de 36.659,10 RON reprezentând taxe judiciare de timbru, iar suma de 3.500 de RON reprezentând onorariu avocaţial redus; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 805 din 27.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea reclamantului de îndreptare eroare materială; s-a dispus a se consemna în mod corect în alineatul final de la fila x a sentinţei nr. 3287 din 16.10.2018, faptul că este vorba despre contractul de mandat nr. x/27.01.2014, iar nu despre contractul de mandat nr. x/09.11.2013, cum din eroare s-a consemnat; au fost respinse ca neîntemeiate cererile de lămurire dispozitiv şi de completare a sentinţei nr. 3287/16.10.2018.

Soluţia instanţei de apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 253 din 01 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 3287 din 31.10.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.; a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al apelantei-pârâte Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., invocată de intimatul-reclamant A.; a admis excepţia tardivităţii formulării apelului de către apelanta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., invocată de intimatul-reclamant A.; a respins ca tardiv formulat apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3287/31.10.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017; a respins ca neîntemeiată cererea apelantului-reclamant A. de obligare a intimatei-pârâte Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. la plata cheltuielilor de judecată în propriul apel; a respins ca neîntemeiată cererea apelantei-pârâte Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. de obligare a intimatului-reclamant A. la plata cheltuielilor de judecată în propriul apel; a obligat apelanta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apelul declarat de apelanta-pârâtă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A., Bucureşti, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la instanţa de apel.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 5 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, pe scurt, descrierea situaţiei de fapt a cauzei şi a criticat soluţia instanţei de apel ca nelegală, sens în care, a invocat, în esenţă, următoarele motive de recurs:

Decizia civilă atacată este, în parte, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii apelului, dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi în egală măsură, cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurenta-pârâtă arată că sentinţa civilă nr. 3287/31.10.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost comunicată C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. la data de 12.12.2018. Împotriva acestei sentinţe C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. a formulat cerere de apel care a fost depusă la oficiul poştal la data de 23.01.2019.

Recurenta-pârâtă mai arată că la data de 11.01.2019, reclamantul A. a depus cererea de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii primei instanţe, înregistrată pe portalul instanţelor în data de 14.01.2019 şi cerere de apel vizând considerentele primei instanţe, ce le-a fost comunicată la data de 15.07.2019.

După redarea dispoziţiilor art. 468 alin. (1), art. 184 şi art. 182 C. proc. civ., a unor referiri la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind gradul de securitate al sentinţelor judecătoreşti şi a unor opinii doctrinare, recurenta-pârâtă apreciază că, întrucât sentinţa civilă nr. 3287/2018 din 16.10.2018 a fost "îndreptată" la data de 27.03.2019 printr-o altă hotărâre care împreună formează un tot, termenul de apel cel mai apropiat este de 30 de zile de la data de 29.05.2019, data comunicării sentinţei nr. 805/27.03.2019.

Apărarea formulată în cauză

Intimaţul- reclamant A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 31 iulie 2020, prin care, în principal, a solicitat anularea recursului formulat de recurenta- pârâtă, ca nemotivat, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., întrucât motivarea dezvoltată de aceasta nu se încadrează în niciuna dintre tezele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de recurs, astfel cum a fost motivată de recurenta- pârâtă, şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate; cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimat, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimatul- reclamant a formulat punct de vedere, în scris, la raport, prin care a arătat că înţelege să îşi menţină integral apărările formulate prin intermediul întâmpinării şi, în dezacord cu concluziile din raport, şi cu reiterarea solicitării privitoare la constatarea nulităţii recursului în urma imposibilităţii de încadrare a dezvoltării motivelor căii de atac în motivele limitativ enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, în urma reţinerii inexistenţei cel puţin a unui motiv de casare de ordine publică.

Prin încheierea de la 18 martie 2021, examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ.., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul- reclamant A., s-a constatat că nu pot fi reţinute argumentele acestuia, întrucât prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., excepţia fiind respinsă.

Constatând că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.., recursul a fost admis în principiu, fiind acordat termen la 27 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

IV. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului- reclamant, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., Bucureşti a procedat la încadrarea criticilor sale în ipotezele de la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere însă dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele susţinute de către recurentă prin motivele de recurs sunt susceptibile de încadrare doar în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectarea atrage sancţiunea nulităţii.

Procedând la verificarea înscrisurilor dosarului, pentru cercetarea celor susţinute de către recurentă, Înalta Curte constată că, la data de 16 octombrie 2018 a fost pronunţată sentinţa instanţei de fond, comunicarea acesteia realizându-se în 12 decembrie 2018, la sediul social al recurentei- pârâte, procedura de comunicare realizându-se cu respectarea prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ.., iar procesul-verbal de înmânare a fost, de asemenea, întocmit cu respectarea prevederilor art. 164 alin. (1) C. proc. civ.., pe dovada de înmânare fiind aplicată ştampila Transelectrica S.A. şi semnat de primire.

În consecinţă, comunicarea actelor de procedură către această parte s-a realizat la sediul său, conform dispoziţiilor de procedură, Înalta Curte constatând că prima instanţă a procedat în consecinţă, efectuând procedura de comunicare a sentinţei pronunţate la sediul pârâtei, potrivit procesului-verbal de îndeplinire a actului de procedură de la dosar primă instanţă la data de 12.12.2018, dosar fond.

Ulterior acestei comunicări, inclusiv către intimatul- reclamant A., care s-a realizat la aceeaşi dată, s-a depus, în data de 14.01.2019, cerere privind îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii, pentru soluţionarea căreia, prin rezoluţie, în 16.01.2019, s-a stabilit termen la data de 12.03.2019 "cu citarea părţilor, pârâta cu copie de pe prezenta cerere", citare care a fost îndeplinită în data de 23.01.2019, de asemenea, semnată de primire şi cu ştampilă aplicată pe dovada de înmânare.

Mai mult, la data de chiar 23.01.2019, a fost formulată la dosar cerere de eliberare fotocopii din dosar de către un reprezentant al recurentei-pârâte, cerere care a fost aprobată .

Or, faţă de toate acestea, nu se poate susţine, în niciun caz, că nu ar fi avut loc o comunicare valabilă a sentinţei instanţei de fond către recurenta-pârâtă.

Împotriva sentinţei primei instanţe, pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., Bucureşti a formulat apelul, la data de 23.01.2019 potrivit plicului poştal de la dosar apel, dată care trebuie luată în considerare, faţă de dispoziţiile art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Or, conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Acesta este un termen procedural imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al declarării apelului de către partea interesată în atacarea hotărârii.

Depăşirea termenului de declarare a apelului atrage decăderea părţii interesate din dreptul de a mai efectua acest act de procedură.

Totodată, el este un termen legal (fiind stabilit în mod expres de lege) şi absolut (întrucât nerespectarea lui afectează însăşi validitatea şi eficacitatea actului de procedură, deoarece intervine decăderea din dreptul de a mai exercita apelul), declararea apelului după împlinirea termenului de apel atrăgând nulitatea actului de procedură al părţii, astfel cum prevede art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de comunicarea efectuată la sediul recurentei- pârâte din data de 12.12.2018, termenul de apel pentru parte s-a împlinit la data 12.01.2019 (sâmbăta) prin aplicarea regulii de calcul al termenelor procedurale prevăzută de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - pe zile libere -, termen a cărui ultimă zi a căzut într-o zi nelucrătoare, astfel încât acesta s-a prorogat până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 14.01.2019.

Regula prevăzută în art. 468 alin. (1) C. proc. civ.. este, deci, că termenul de apel începe să curgă de la data comunicării atacate, dacă legea nu prevede altfel.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol stabilesc modalităţi echivalente comunicării hotărârii, acestor cazuri de echipolenţă specifice apelului adăugându-li-se cele reglementate în partea generală a Codului (Cartea I "Dispoziţii generale", Titlul V "Termene procedurale", art. 184 alin. (2) C. proc. civ..) şi un nou caz de echipolenţă, anume, cel prevăzut de art. 457 alin. (3) C. proc. civ.. - ceea ce, nu este cazul în speţă.

Punctul de plecare pentru calculul termenului de apel este, deci, cel statornicit de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.., iar cazurile în care acest termen curge de la un alt moment, sunt statornicite în mod expres prin lege, dată fiind o dispoziţie derogatorie a legii, situaţie în care recurenta- pârâtă nu se încadrează, comunicarea hotărârii pronunţate în cererea de îndreptare/lămurire/completare a hotărârii atacate nefigurând printre cazurile astfel expres prevăzute de lege.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod legal s-a raportat la actul de procedură al comunicării sentinţei apelate, de la sediul pârâtei-recurente înseşi (din data de 12.12.2018), fără a se raporta la data comunicării hotărârii pronunţate potrivit art. 442 şi 444 C. proc. civ.., cum total nefondat şi nelegal pretinde recurenta- pârâtă, atare ipoteză nefiind, în niciun caz, prevăzută de lege.

Ceea ce încearcă recurenta-pârâtă a pretinde prin recursul de faţă, înseamnă a da valenţă unor alte situaţii, în afara celor limitativ prevăzute de legea procesual- civilă, ca şi cazuri de întreruperea termenului de apel, lucru nepermis de lege, şi de natură a înfrânge ipotezele expres prevăzute de legiuitor la art. 469 C. proc. civ.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei- pârâte, în mod legal şi corect instanţa de apel a constatat tardivitatea formulării apelului său şi a aplicat în mod legal sancţiunea procedurală reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prin respingerea, ca tardiv formulat, a apelului declarat de către pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., Bucureşti.

Tocmai în respectarea principiului unicităţii căii de atac instanţa de apel s-a raportat în calculul respectării termenului la prevederile art. 468 alin. (1) C. proc. civ.., luând ca punct de plecare data comunicării hotărârii apelate, astfel cum dispun aceste prevederi imperative, corect aplicate de instanţa de apel.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, conform art. 446 C. proc. civ.., încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 C. proc. civ.., sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii, ori completarea.

Deci, şi pentru aceste hotărâri legiuitorul a prevăzut o cale de atac distinctă, unică, obligatorie sub aspect procedural, soluţia consacrată de text reprezentând o aplicare particulară a principiului accesorium sequitur principale, şi, în niciun caz, nu se poate considera că sentinţa civilă ce a format obiect al apelului şi care a fost îndreptată printr-o altă hotărâre, formează un tot, cum total greşit pretinde recurenta, şi de natură a proroga termenul exercitării căii de atac, lucru inadmisibil în lumina dispoziţiilor procedurale arătate.

Mai mult, tocmai dată fiind obligativitatea parcurgerii acestei proceduri şi consecinţa inadmisibilităţii invocării unor astfel de critici prin apel sau recurs (astfel cum se prevede la art. 445 C. proc. civ..), instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de îndreptare, lămurire, înlăturare a unor dispoziţii contradictorii ori de completare a hotărârii, nici nu poate să înainteze dosarul în căile de atac, pentru că trebuie să procedeze mai întâi la soluţionarea acestora- pentru ipoteza în care părţile au declarat apel sau recurs împotriva hotărârii în legătură cu care s-au formulat aceste cereri incidentale- cazul în speţă, sens în care dispun prevederile art. 471 alin. (8) C. proc. civ.

Faţă de acestea, nu se poate considera nici că ar fi folosită de mai multe ori aceeaşi cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri şi, astfel, s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice, susţinere vădit nefondată a recurentei-pârâte.

Cele două hotărâri, aşa cum s-a arătat mai sus, au fizionomie juridică proprie, cu regim juridic diferit, inclusiv, sub aspectul căii de atac, cu curgerea unor termene de exercitare de la momente diferite, şi aceasta, tocmai în respectarea principiului desfăşurării echitabile a procesului, pe deplin respectat de către instanţa de apel- contrar susţinerilor recurentei- pârâte.

Ca atare, Înalta Curte reţine a fi nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de apel a pronunţat decizia recurată cu aplicarea şi respectarea întocmai a regulilor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 178 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., astfel cum deja s-a arătat, instanţa de apel a aplicând corect dispoziţiile art. 468 alin. (1) C. proc. civ., inclusiv, referitor la art. 442- 444 şi 446 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă să plătească intimatului- reclamant A., suma de 4.417,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. împotriva deciziei civile nr. 253 din 01 aprilie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. să plătească intimatului- reclamant A., suma de 4.417,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2021.