Insurance damages cassation barred by statutory exclusion of recourse against appeal decisions

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 3 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lire sterline, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli medicale pentru ameliorarea sănătăţii; obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lire sterline, echivalent în RON la data plăţii, reprezentând prestaţie periodică lunară (venit nerealizat) începând cu data de 01.09.2018 şi până la încetarea stării de nevoie, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., Norma C.S.A. nr. 20/2017, art. 1357 şi următoarele din C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a solicitat admiterea în parte a acţiunii, diminuarea pretenţiilor pretinse de reclamantă, respectiv a daunelor materiale în limita cuantumului dovedit prin documentele justificative depuse şi a daunelor morale potrivit practicii, jurisprudenţei şi echităţii în România, a dispoziţiilor Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată, precum şi respingerea solicitării privind prestaţia periodică.

În ceea ce priveşte daunele morale, a menţionat că stabilirea valorii acestora trebuie să facă în mod echitabil şi proporţional cu urmările accidentului, având în vedere că ele au rolul de a compensa pierderea produsă, fără să poată constitui o sursă de îmbogăţire.

În drept, au fost invocate Legea 132/2017 şi Norma A.S.F. nr. 20/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2340 din 8 iulie 2021, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.480 GBP - lire sterline, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune materiale.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100.000 euro echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul majorării până la cuantumul sumei de 600.000 euro, cu titlu de daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată de 5000 de RON, în apel, cu titlu de onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 1726 din 1 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2340 din 08.07.2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi restituirea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat decizia cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv, nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017 şi că nu a indicat motivele pentru care a decis să lipsească de eficienţă juridică hotărârile judecătoreşti indicate de recurentă în apel.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 31 ianuarie 2022.

La 24 februarie 2022, intimata-pârâtă B. S.A. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate faţă de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea 310/2018, iar în subsidiar a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, intimata-pârâtă a arătat că le va solicita pe cale separată.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 21 martie 2022 s-a fixat termen de judecată la 7 iunie 2022 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamanta a învestit Tribunalul Ilfov, secţia Civilă la data de 3 mai 2019 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispoziţiile noului C. civ., respectiv art. 1357 şi următoarele din C. civ., Norma C.S.A. nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata de daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat în urma producerii accidentului rutier din data de 23.03.2018, în urma căruia reclamanta A. a suferit leziuni traumatice.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 3 mai 2019, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018 legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1726 din 1 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în apel, într-o cerere pronunţată în materia asigurărilor, în raport de dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1726 din 1 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1726 din 1 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.