Insurance compensation: judicial stamp duty compliance as a precondition for review of lost profit (loss of use) claims in total vehicle loss
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as untimely stamped, leaving the Court of Appeal's decision in force, which had upheld the first-instance judgment ordering the insurer to pay compensation for vehicle repairs and associated costs but denying the claim for lost profit (loss of use) and travel expenses. The dispute arose from a commercial insurance claim following total vehicle damage, where the claimant contested the appellate court's rejection of the lost profit claim based on the interpretation of technical norms regarding total loss versus partial damage. The court’s decision was procedural, based on Articles 486(2)-(3) and 493(5) of the Romanian Code of Civil Procedure and Article 24(2) of O.U.G. No. 80/2013, citing the claimant's failure to pay the required judicial stamp duty (calculated as 50% of the tax due on the contested amount) after being formally notified of this obligation.
Legislator headnote
AI generatedart. 115 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013; Insurance compensation: judicial stamp duty compliance as a precondition for review of lost profit (loss of use) claims in total vehicle loss: Recurenta-reclamantă susţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 45 pct. 1 din Normele tehnice aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011 care prevăd că lipsa de folosinţă se acordă atât în situaţia daunei parţiale, cât şi a daunei totale şi arată că în mod greşit curtea de apel a apreciat că lipsa de folosinţă se acordă numai în situaţia avarierii autovehiculului, nu şi în cazul distrugerii totale a acestuia. Consideră că nu există niciun text de lege care să exonereze asigurătorul de la plata beneficiului nerealizat ca urmare a imposibilităţii de a exploata autocarul distrus.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 mai 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 9 aprilie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. - Sucursala Galaţi, în contradictoriu şi cu intervenientul forţat C., solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 495.827 RON reprezentând contravaloare reparaţii efectuate la autobuzul marca x; a sumei de 8.470,06 RON reprezentând contravaloare deplasare autobuz şi servicii de asistenţă rutieră; a sumei de 5.230,62 RON reprezentând contravaloare deviz service; a sumei de 960.830,72 RON reprezentând contravaloare lipsă folosinţă începând cu 1 noiembrie 2012 până la 30 aprilie 2014 şi în continuare până la plata efectivă, cu aplicarea penalităţii de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă.
Reclamanta a precizat cadrul procesual în sensul că înţelege să se judece şi în contradictoriu cu S.C. B. S.A.
Prin sentinţa civilă nr. 545/2014 din 20 noiembrie 2014, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială absolută şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, în considerarea faptului în instanţa nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de art. 115 C. proc. civ., apreciind competenţa instanţei de la sediul pârâtei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr. x/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 654/2016 din 10 martie 2016, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a obligat pârâta la plata următoarelor sume: 88.613 RON diferenţă despăgubire rămasă de achitat; 8.470,06 RON contravaloarea deplasare autocar şi servicii de asistenţă rutieră; 5.230,62 RON contravaloare constatare avarii; 221.136,24 RON beneficiu nerealizat pe perioada 1 noiembrie 2012 - 30 aprilie 2014; 12.285,35 RON beneficiu lunar nerealizat de la 1 mai 2014 până la 5 ianuarie 2015. A obligat pârâta la plata penalităţilor de întârziere astfel: 90.016 RON penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere de la data introducerii acţiunii (9 aprilie 2014) până la 5 ianuarie 2015, corespunzător sumei achitate; 0,2% pe zi de întârziere pentru suma acordată cu titlu de diferenţă despăgubire de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la achitarea efectivă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta S.C. B. S.A.
Prin decizia civilă nr. 331/2017 din 20 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa de fond înlăturând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.C. A. S.R.L. şi pârâta S.C. B. S.A.
Prin decizia nr. 2362 din 5 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursurile declarate de reclamantă şi pârâtă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2014*.
Prin decizia nr. 1812/2018 din 1 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă; a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte cererea reclamantei, a obligat pârâtele S.C. B. S.A. şi S.C. B. S.A. - Sucursala Galaţi la plata sumei de 12.285,35 RON/lunar reprezentând beneficiu nerealizat de la 1 mai 2014 până la data plăţii, a respins cererea de obligare la plata sumei de 8.470,06 RON cheltuieli de deplasare şi a menţinut restul dispoziţiilor.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei pronunţate, arătând că prin dispoziţia consemnată în dispozitiv în sensul "menţine restul dispoziţiilor", coroborată cu schimbarea în parte a sentinţei de fond este evident că au fost menţinute dispoziţiile sentinţei de fond cu privire la sumele indicate în cererea formulată de S.C. B. S.A.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta S.C. B. S.A.
Pârâta S.C. B. S.A. în nume propriu şi în numele S.C. B. S.A. - Sucursala Galaţi a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1812/2018 din 1 octombrie 2018 şi a încheierii din 12 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin decizia nr. 709 din 26 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. în nume propriu şi în numele S.C. B. S.A. - Sucursala Galaţi împotriva deciziei nr. 1812/2018 din 1 octombrie 2018 şi a încheierii din 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. A casat decizia atacată şi a trimis cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2014.
Prin decizia civilă nr. 1814 din 7 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelurile formulate de reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de pârâta S.C. B. S.A., a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a respins capătul de cerere privind acordarea beneficiului nerealizat ca neîntemeiat, a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata sumei de 8.470,06 RON reprezentând cheltuieli de deplasare, ca neîntemeiată, şi a obligat pârâta S.C. B. S.A. la plată către reclamantă a sumei de 17.287 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Recurenta-reclamantă susţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 45 pct. 1 din Normele tehnice aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011 care prevăd că lipsa de folosinţă se acordă atât în situaţia daunei parţiale, cât şi a daunei totale şi arată că în mod greşit curtea de apel a apreciat că lipsa de folosinţă se acordă numai în situaţia avarierii autovehiculului, nu şi în cazul distrugerii totale a acestuia. Consideră că nu există niciun text de lege care să exonereze asigurătorul de la plata beneficiului nerealizat ca urmare a imposibilităţii de a exploata autocarul distrus.
Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de anulare a recursului pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, sub condiţia achitării taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea din 2 februarie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:
Recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în calea de atac a apelului, într-un litigiu evaluabil în bani, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel nu i-a acordat contravaloarea lipsei de folosinţă a autovehiculului avariat în cuantum de 221.136,24 RON, astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxale judiciare de timbru, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON.
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac.
Înalta Curte constată că recurentei-reclamante i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.736,86 RON prin adresa emisă la 19 aprilie 2021 şi comunicată la 26 aprilie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs, şi că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menţionată şi în raportul întocmit de magistratul-asistent, care a fost comunicat recurentei la 25 februarie 2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs.
Pentru aceste considerente şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1814 din 7 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1814 din 7 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2022.