Recurs: Inexistența obligației de plată; nerealizarea condițiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 16 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se constate inexistenţa dreptului de creanţă în cuantum de 568.707,48 RON, conform facturii fiscale seria x AG nr. x din 24 octombrie 2018.

Prin sentinţa nr. 78/2021 din 11 februarie 2021, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A.

Prin decizia nr. 468/A-COM din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 78 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Argeş, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a constatat inexistenţa dreptului de creanţă pentru ceea ce depăşeşte suma de 45.956,16 RON, reprezentând suma de 21.601,62 RON, compusă din 19.818 RON (apă) şi 1.783,62 RON TVA aferent, şi suma de 24.354,54 RON, compusă din 20.446 RON (canal) şi 3.888,54 RON TVA aferent. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.646 RON, reprezentând taxă de timbru în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate şi casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile pct. 7 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 29/N din 23 decembrie 1993 pentru aprobarea Normativului-cadru privind contorizarea apei şi a energiei termice la populaţie, instituţii publice şi agenţi economici în sensul că în mod greşit a reţinut curtea de apel că determinarea consumului în sistem pauşal nu se face aşa cum a stabilit expertul judiciar desemnat. Arată că nu sunt corecte statuările instanţei de apel în sensul că pct. 8 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 29/N din 23 decembrie 1993 redă prevederea în temeiul căreia consumul se determină prin raportare la numărul de obiecte sanitare.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta S.C. A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inexistenţa motivelor de nelegalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Deşi indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile recurentei-pârâte în sensul încălcării prevederilor Ordinului nr. 29/N din 23 decembrie 1993 pentru aprobarea Normativului-cadru privind contorizarea apei şi a energiei termice la populaţie, instituţii publice şi agenţi economici nu constituie veritabile critici de nelegalitate. Aspectele legate de constatarea unei intervenţii neautorizate asupra contorului şi de modul de determinare a consumului de apă, precum şi susţinerile recurentei în sensul că instanţa de apel nu a ţinut cont de documentele depuse în dosar şi de concluziile expertului judiciar reprezintă chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea de atac a recursului deoarece stabilirea situaţiei de fapt, a modului în care s-au derulat relaţiile dintre părţi şi interpretarea probelor sunt atributele exclusive ale instanţelor devolutive.

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autoarea căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate, sub aspectul legalităţii acesteia.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a dezvolta critici care să poată fi analizate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod şi va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 468/A-COM din 23 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 468/A-COM din 23 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2022.