Peremption of appeal for lack of procedural activity after suspension of revision proceedings
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice constated the periment of the appeal (recurs) filed by the appellant against the Court of Appeal's decision to suspend the proceedings, thereby leaving the lower instance's suspension order in force and terminating the appellate review. The case arose from a dispute over the suspension of a revision request in a social security litigation between an individual and a county pension house, where the appellant had failed to appear for the scheduled hearing and had not requested trial in absentia, resulting in the proceedings remaining in non-performance for over six months. The court applied Articles 416(1) and 417 of the Code of Civil Procedure, determining that the peremption term is imperative and that the lack of procedural activity over the statutory six-month period created a simple presumption of fault attributable to the party, justifying the automatic extinction of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of appeal for lack of procedural activity after suspension of revision proceedings: La termenul de la 26 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecarea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa părţilor la respectivul termen şi faţă de faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 mai 2022
Asupra constatării perimării cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 410 din 4 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Împotriva acestei decizii a declarat apel A..
Prin decizia civilă nr. 836 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul formulat de A..
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020, A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 410 din 4 iunie 2020 a Tribunalului Timiş şi a deciziei civile nr. 836 din 14 octombrie 2020.
Prin încheierea de şedinţă din 14 ianuarie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata cererii de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa nejustificată a părţilor şi faţă de faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., arătând că nu este de acord cu suspendarea şi solicitând reluarea judecăţii.
La termenul de la 26 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecarea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa părţilor la respectivul termen şi faţă de faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La 25 februarie 2022 a fost întocmit referatul, potrivit dispoziţiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015, cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., instanţa stabilind termen la 25 mai 2022.
Analizând cu prioritate aspectul perimării recursului, faţă de dispoziţiile art. 416 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
Instanţa supremă constată că de la data suspendării judecării cauzei prin încheierea de şedinţă din 26 mai 2021 au trecut mai mult de şase luni, fără ca părţile să fi îndeplinit vreun act de procedură şi fără să fi intervenit cauze de întrerupere sau de suspendare în sensul art. 417-418 C. proc. civ.
Termenul de perimare este un termen imperativ, peremptoriu, întrucât în cadrul acestui termen partea interesată trebuie să efectueze acte de procedură în vederea judecării cauzei, altminteri intervenind stingerea procesului în faza în care se află.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi va constata perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2022.