Judicial salary claim against defendant court: exclusivity of plaintiff's choice of neighboring appellate circuit under Art. 127(21) CPC

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 septembrie 2020, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Călăraşi, Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recalcularea indemnizaţiei de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data de 01.08.2015 şi, în continuare, după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită, urmare recalculării indemnizaţiei de încadrare cu respectarea legilor precizate în precedent, şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală, penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective şi obligarea pârâtului Tribunalul Călăraşi la emiterea unei adeverinţe privind venitul rezultat urmare recalculării indemnizaţiei de încadrare cu respectarea actelor normative indicate şi comunicarea acesteia Casei Judeţene de Pensii Călăraşi pentru recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 16.06.2018 şi în continuare, ca rezultat al modificării bazei de calcul.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că a exercitat funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi până la data de 15.06.2018, când a fost eliberată din funcţie prin pensionare cu o vechime în funcţie de peste 30 de ani.

În drept, reclamanta a invocat Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, Legea nr. 71/2015, Deciziile nr. 23/2016 şi 36/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile O.U.G. nr. 20/2016 şi ale Legii nr. 153/2017.

Prin sentinţa civilă din data de 07.01.2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa-, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea din data de 21.01.2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa-, secţia I civilă, s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că declinarea competenţei s-a dispus în favoarea Tribunalului Călăraşi, iar nu în favoarea Tribunalului Bucureşti, aşa cum din eroare s-a consemnat.

În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut că în cauză la stabilirea competenţei teritoriale nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. pentru a se stabili competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, întrucât reclamanta s-a pensionat din funcţia de judecător în anul 2018, anterior sesizării instanţei de judecată.

Totodată, tribunalul a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Călăraşi potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) şi din Codul muncii, întrucât reclamanta are domiciliul în raza teritorială a acestei instanţe.

2. Cauza a fost înregistrată la 5 februarie 2021, pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 17 din 11 februarie 2021, pronunţată de Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Călăraşi, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa soluţionării prezentei cauze în favoarea Tribunalului Tulcea.

În considerentele hotărârii, tribunalul a reţinut incidenţa art. 127 alin. (21) C. proc. civ., pentru ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de pârât. Astfel, reclamantul trebuie să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află această instanţă.

Prin urmare, Tribunalul Călăraşi având calitatea de pârât în cauză şi aflându-se în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, instanţa a admis excepţia invocată şi a declinat cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Tulcea, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Constanţa, învecinată Curţii de Apel Bucureşti.

3. Cauza a fost înregistrată la 4 februarie 2022 pe rolul Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 475 din 5 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Tulcea, invocată de reclamantă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă ca urmare a declinărilor succesive, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ. raporat la alin. (2) al aceluiaşi text de lege.

Astfel, prin sesizarea Tribunalului Dâmboviţa aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, situată în vecinătatea Curţii de Apel Bucureşti din a cărei circumscripţie face parte Tribunalul Călăraşi, reclamantul a ales instanţa competentă, ca fiind una dintre instanţele indicate de legiuitor la art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 9 mai 2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., în urma declinărilor succesive ale Tribunalelor Dâmboviţa, Călăraşi şi Tulcea, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa a fost învestită cu un litigiu de muncă, prin care reclamanta a solicitat recunoaşterea unor drepturi salariale, recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi plata acestor drepturi restante.

În cauză se constată că la data formulării cererii de chemare în judecată reclamanta era pensionată din funcţia de judecător.

Înalta Curte constată că în cauză relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Călăraşi, care potrivit normelor generale de jurisdicţia muncii, respectiv art. 269 din Codul Muncii şi art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, ar fi fost competent să soluţioneze cauza, precum şi opţiunea reclamantei privind instanţa sesizată.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât în cauză, reclamanta a formulat acţiunea împotriva Tribunalului Călăraşi, instanţă căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale de jurisdicţia muncii, competenţa să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

În consecinţă, reclamanta avea posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauză, Înalta Curte reţine faptul că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Dâmboviţa, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Bucureşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Călăraşi, pârât în prezenta cauză.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantei, astfel că, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Prin urmare, Înalta Curte constată că reclamanta potrivit art. 116 C. proc. civ. a ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanţele deopotrivă competente, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, instanţă competentă să soluţioneze această cauză.

Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) şi art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.