Territorial competence in pension disputes: domicile versus residence under Law 263/2010

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 06 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Ilfov şi Casa Judeţeană de Pensii Brăila, anularea deciziei nr. 179186 din 11.05.2021 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, anularea transferului dosarului de pensie de la Casa Judeţeană de Pensii Brăila la Casa Judeţeană de Pensii Ilfov şi repunerea în plată a cuantumului pensiei existente anterior transferului.

Prin sentinţa civilă nr. 793 din data de 29.10.2021, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea 263/2010 reglementează competenţa teritorială în litigiile împotriva caselor teritoriale de pensii, în sensul că instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului.

De asemenea, instanţa a reţinut că la data sesizării instanţei de judecată reclamanta a avut reşedinţa în oraşul Popeşti Leordeni şi că aceasta reprezintă locuinţa ei principală, fiind echivalentă domiciliului.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze litigiul este Tribunalul Ilfov.

2. Cauza a fost înregistrată la 06 decembrie 2021 pe rolul Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 855 din 31 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat soluţionarea cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 87, art. 88 şi art. 90 C. civ., se constată că schimbarea adresei de domiciliu reprezintă o opţiune a persoanei fizice, iar simpla stabilire a unei reşedinţe nu poate echivala cu schimbarea domiciliului, în lipsa unor elemente din care să rezulte fără echivoc această intenţie.

Prin urmare, având în vedere că legislaţia face distincţia clară între domiciliu şi reşedinţă, iar la dosarul cauzei nu au fost identificate elemente din care să rezulte că reclamanta a înţeles să îşi schimbe adresa principală, instanţa a constatat că domiciliul acesteia este în municipiul Brăila, conform fişei DEPABD, neavând relevanţă juridică sub aspectul stabilirii competenţei reşedinţa reclamantei.

Astfel, în conformitate cu art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 11 mai 2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Brăila şi Tribunalul Ilfov, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Brăila, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta contestă atât decizia de pensie emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, cât şi operaţiunea de transfer a dosarului de pensie de la Casa Judeţeană de Pensii Brăila la Casa Judeţeană de Pensii Ilfov.

Fiind în prezenţa unui litigiu de asigurări sociale, competenţa de soluţionare este reglementată prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 "tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind [...] g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii" iar conform art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul."

Prin urmare, dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 reglementează un caz de competenţa teritorială absolută, potrivit căruia instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului.

În cauză, instanţa a constatat că din extrasul din baza de date a DEPABD rezultă că, la data sesizării instanţei de judecată, reclamanta a avut domiciliul în municipiul Brăila şi reşedinţa în oraşul Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov.

Potrivit art. 87 C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală" iar conform art. 88 din acelaşi act normativ "reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară".

Din textele legale evocate rezultă că atât domiciliul cât şi reşedinţa sunt atribute distincte de identificare ale persoanei juridice, domiciliul fiind locuinţa principală şi statornică, în timp ce reşedinţa este locuinţa secundară şi temporară.

De asemenea, potrivit art. 90 alin. (1) C. civ. "reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut".

Înalta Curte constată că în cauză nu poate opera prezumţia de domiciliu prevăzută la art. 90 alin. (1) C. civ., în sensul că reşedinţa reclamantei poate fi considerată de fapt domiciliu, întrucât atât domiciliul cât şi reşedinţa erau cunoscute în cauză.

Totodată, se reţine că reclamanta, deşi avea reşedinţa în altă localitate, a înţeles să sesizeze cu soluţionarea cererii de chemare în judecată instanţa din circumscripţia teritorială în care se află domiciliul acesteia. Mai mult, în cererea de chemare în judecată reclamanta a menţionat în mod expres domiciliul ca fiind situat în Municipiul Brăila.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantei la data depunerii cererii de chemare în judecată era în Municipiul Brăila, Tribunalul Brăila este competent teritorial să soluţioneze cauza, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.