Assignee insurer claim kept in Timișoara under alternative insurance jurisdiction, negative conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2021, pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.463,30 RON cu titlu de pretenţii, reprezentând diferenţă despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Normei ASF nr. 20/2017 şi a Legii nr. 132/2017, dispoziţiile art. 1356 şi urm. şi art. 1566-1584 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 14690 din 17.11.2021, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată de pârâtă, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că nu sunt incidente regulile de competenţă teritorială alternativă prevăzute la art. 115 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu are calitatea de persoană prejudiciată prin evenimentul rutier.

Potrivit instanţei, reclamanta este cesionara unui drept de creanţă, dobândit de la persoana prejudiciată şi solicită obligarea terţului cedat la plata creanţei, fără ca raporturile dintre cesionar şi terţul cedat să mai fie guvernate de dispoziţiile speciale de competenţă din materia asigurării de răspundere civilă.

Prin urmare, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi având în vedere că sediul pârâtei este în Mun. Bucureşti, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

2. Cauza a fost înregistrată la 14 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia II -a civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa nr. 2226 din 10 martie 2022, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, secţia II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de reclamantă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că litigiul este în materie de asigurare, întrucât cererea de chemare în judecată se întemeiază pe un contract de asigurare şi priveşte despăgubirea datorată de asigurătorul RCA al autovehiculului condus de persoana vinovată de producerea unui accident.

Prin urmare, instanţa a reţinut incidenţa art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul unde s-a produs riscul asigurat. Având în vedere că locul producerii accidentului este în Mun. Timişoara, instanţa a declinat soluţionarea cauzei Judecătoriei Timişoara.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 26 aprilie 2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în cauză fiind incidentă ipoteza de la art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, în calitate de cesionară a creanţei, a solicitat de la asigurătorul persoanei vinovate de producerea accidentului auto plata diferenţei de despăgubire din cadrul dosarului de daună nr. x.

Prin urmare, fiind dedus judecăţii un litigiu grefat pe raporturi de asigurare, competenţa teritorială este de ordine privată şi alternativă, fiind incidente atât regula generală prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cât şi regulile în materie de asigurări prevăzute la art. 115 din acelaşi cod.

Totodată, Înalta Curte constată că este lipsit de relevanţă din perspectiva competenţei instanţei faptul că reclamanta acţionează în baza unui contract de cesiune de creanţă, prin care a dobândit creanţa de la terţul prejudiciat, respectiv proprietarul autoturismului implicat în accidentul rutier.

Potrivit dispoziţiilor art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ. cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată.

Astfel, Înalta Curte, dând eficienţă conceptului de plenitudine a drepturilor astfel transmise prin cesiune, reţine că este transferat cesionarului şi dreptul la acţiune, care este firesc însoţit de dreptul de a beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte din asigurare, drept de care s-ar fi bucurat şi cedentul şi pentru a cărui excludere, în cazul cesionarului, nu există raţiune.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (1) Cod procedură "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: pct. (1) domiciliul sau sediul asiguratului; pct. (2) bunurile asigurate; pct. (3) locul unde s-a produs riscul asigurat".

Din normele legale evocate, rezultă că în materie de asigurare, poate fi introdusă acţiunea pentru plata despăgubirilor ori după regula generală în materie de competenţă, respectiv la instanţa de la domiciliul pârâtului, ori la una din instanţele expres indicate de prevederile art. 115 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, având în vedere că locul producerii accidentului este situat în Municipiul Timişoara, reclamanta a sesizat instanţa competentă în circumscripţia căreia s-a produs riscul asigurat în conformitate cu art. 115 alin. (1) pct. 3 Cod procedură, respectiv Judecătoria Timişoara.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Timişoara, reclamanta potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. şi-a exercitat dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la locul unde s-a produs riscul asigurat.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.