Conflict of jurisdiction resolved: Exclusive competence for EU trademark disputes assigned to Bucharest Tribunal

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2020 la data de 8.12.2020, reclamanta, S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului -ONRC, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat interzicerea utilizării de către B. în activitatea sa comercială, în orice mod, a semnului INTEL, precum şi a oricărui semn identic sau similar cu mărcile INTEL, ca parte a numelui comercial B. S.R.L., inclusiv în scop publicitar, atât în mediul online cât şi offline, de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală exclusive aparţinând INTEL, anularea numelui comercial B. şi înregistrarea menţiunii anulării în Registrul comerţului, radierea numelui comercial B. din registrul comerţului de către ONRC, cu plata cheltuielilor de judecată.

La data de 01.04.2021 s-a depus întâmpinare de către pârâta S.C. C. prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi s-a solicitat declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, ca instanţă în circumscripţia căreia pârâta îşi are sediul principal, iar ONRC are un dezmembrământ la nivelul judeţului Dâmboviţa.

Prin sentinţa civilă nr. 769 pronunţată în data de 20.05.2021, în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a stabilit competenţa în soluţionarea prezentei cauze privind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L. şi OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale, dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin raportare la prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., s-a reţinut că obiectul de activitate al pârâtei este dat de activităţile de contractare, pe baze temporare, a personalului COD CAEN 7820.

Or, în această situaţie locul producerii faptei ilicite, dar şi al prejudiciului se află în circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa, nu în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

Activităţile de contractare ale personalului se realizează la sediul pârâtei, care se află în Mun. Târgovişte, str. x, etj 1, apt 27, jud Dâmboviţa. De asemenea, locul prejudicierii prejudiciului este în cadrul aceleiaşi locaţii, fiind puţin probabil ca efectele activităţii pârâtei să se producă în Mun. Bucureşti.

De asemenea, în cauză sunt respectate şi prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. prin care se stabileşte competenţa în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei.

În ceea ce priveşte competenţa, prin raportare la sediul pârâtului Oficiul Naţional al Registrului Comerţului-ONRC, instanţa a stabilit că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la introducerea cererii de chemare în judecată cu rea-credinţă în vederea câştigării competenţei.

Urmare declinării competenţei cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, sub nr. x/2021 la data de 08.06.2021.

Prin notele scrise depuse la termenul din data de 09.09.2021, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa, arătând că litigiile privind mărcile Uniunii Europene sunt de competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 986/2021 din 4 noiembrie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu C. S.R.L. în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a constatat că a fost învestită cu o cerere al cărei obiect principal este interzicerea utilizării de catre B. (în prezent C. SRL) în activitatea sa comercială a semnului Intel precum şi a oricărui semn identic sau similar cu mărcile Intel şi că reclamanta a ataşat dosarului dovada privind înscrierea mărcii Intel la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Instanţa a reţinut că, în speţă, reclamanta a formulat o acţiune care are ca obiect o marcă a Uniunii Europene, fiind incidente dispoziţiile art. 82 (1) din Legea nr. 84/1998.

A apreciat Tribunalul Dâmboviţa că nu sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., deoarece aceste dispoziţii îşi găsesc aplicabilitatea numai în situaţia în care nu există o normă specială derogatorie. Or, în speţă există o dispoziţie derogatorie, respectiv art. 82 alin. (1) din legea 84/1998 care este aplicabilă în cauză.

Instanţa nu a retinut nici susţinerea pârâtului în sensul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 103 din legea 84/1998, deoarece aceste dispoziţii se referă la luarea unor măsuri provizorii, cerere care nu face obiectul prezentei cauze, iar trimiterea la dispoziţiile C. proc. civ. din cuprinsul acestui articol se refera la dispoziţiile procedurale aplicabile în cauzele care au un asemenea obiect şi nu pot fi extrapolate, astfel cum susţine parata, şi în ceea ce priveşte competenţa atâta timp cât textul de lege nu prevede nimic în acest sens.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere având ca obiect interzicerea utilizării de către B. (în prezent C. SRL) în activitatea sa comercială, în orice mod, a semnului INTEL, precum şi a oricărui semn identic sau similar cu mărcile INTEL, ca parte a numelui comercial B. S.R.L., inclusiv în scop publicitar, atât în mediul online cât şi offline, de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală exclusive aparţinând INTEL, anularea numelui comercial B. şi înregistrarea menţiunii anulării în Registrul comerţului, precum şi radierea numelui comercial B. din registrul comerţului de către ONRC, reclamanta ataşând dovada privind înscrierea mărcii Intel la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Reclamanta a indicat ca temei al cererii de chemare în judecată prevederile art. 9 alin. (2) lit. b) şi c) coroborate cu alin. (3) lit. d) şi e) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene şi, în subsidiar, dispoziţiile art. 1, 2 şi 8 din Convenţia de la Paris, ratificată de România prin Decretul nr. 177/1968, precum şi art. 39 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.

Astfel, obiectul litigiului aşa cum l-a identificat reclamanta poartă asupra unei mărci a Uniunii Europene.

Înalta Curte reţine că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, instanţa care soluţionează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecători este mai bine plasat în analiza cauzei conform dispoziţiilor legale.

În speţă, raportat la limitele învestirii, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora:

"Litigiile având ca obiect mărci ale Uniunii Europene, pentru care Regulamentul privind marca Uniunii Europene atribuie competenţa tribunalelor de mărci ale Uniunii Europene, sunt de competenţa Tribunalului Bucureşti, care judecă în primă instanţă."

Prin urmare, legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea Tribunalului Bucureşti în cazul litigiilor având ca obiect mărci ale Uniunii Europene.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 20221.