Validity of a cambial pact and penalty clause in light of fraudulent concealment and absence of legal cause

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.08.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.807.265,20 RON, reprezentând despăgubiri stabilite prin clauza penală inserată în contractul intitulat "Pact Cambial" din 06.09.2013, precum şi să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 23.04.2014 până la plata efectivă a debitului principal.

La data de 24 octombrie 2014, reclamanta şi-a modificat obiectul acţiunii, solicitând constatarea intervenirii compensaţiei între creanţa sa în valoare de 4.807.265,20 RON şi creanţa pârâtei în valoare de 3.526.745,21 RON, reprezentând contravaloarea furniturii şi serviciilor, conform contractului-cadru de furnizare şi execuţie nr. 929/03.09.2013, până la concurenţa sumei celei mai mici; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 RON, reprezentând diferenţa dintre cele două creanţe, precum şi a dobânzilor legale aferente sumei de 4.807.265,20 RON, calculate de la 23.04.2014 până la 19.05.2014, respectiv suma de 41.092,24 RON şi a celei aferente sumei de 1.280.519,69 RON, calculate de la 19.05.2014 până la 23.10.2014, respectiv suma de 63.675,17 RON, şi în continuare până la plata efectivă a debitului.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională în contradictoriu cu reclamanta, dar şi cu S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar D.., solicitând constatarea nulităţii pactului cambial, în principal pentru lipsa consimţământului, în subsidiar pentru dol sau eroare, lipsa mandatului şi pentru lipsa cauzei, precum şi reducerea cuantumului penalităţilor, conform art. 1.541 alin. (1) lit. a) C. civ.

Prin încheierea din 27.04.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus citarea S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar D.., în calitate de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 1220/29.02.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea principală, astfel cum a fost modificată, a constatat că a intervenit compensaţia între creanţa reclamantei în valoare de 4.807.265,2 RON, reprezentând prejudiciul stabilit prin clauza penală inserată în contractul intitulat "pact cambial" din 06.09.2013 şi creanţa pârâtei în valoare de 3.526.745,51 RON, reprezentând contravaloare furnitură şi servicii, conform contractului-cadru de furnizare şi execuţie nr. 929/03.09.2013, până la concurenţa sumei de 3.526.745,51 RON; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 RON, reprezentând diferenţa dintre cele două creanţe; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 4.807.265,20 RON, calculată de la 23.09.2014 până la 19.05.2014, respectiv suma de 41.092,24 RON; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1.280.519,69 RON pentru perioada 19.05.2014-23.10.2014, respectiv suma de 63.675,17 RON, precum şi în continuare până la plata efectivă a debitului şi a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 2022A/05.12.2016, a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea principală, astfel cum a fost modificată; a menţinut soluţia dată cererii reconvenţionale.

Totodată, prin decizia nr. 56 A/16.01.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de completare a deciziei mai sus arătate, în sensul că a obligat intimata-pârâtă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 60.456,11 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi a luat act de solicitarea apelantei-pârâte de plată a onorariului avocaţial pe cale separată.

Prin decizia nr. 1647/09.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursurile declarate de ambele părţi, a casat decizia din apel şi a trimis cauza spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 26.02.2018, sub nr. x/2014*.

La termenul din 20 septembrie 2019, S.C. C. S.R.L. a formulat o cerere de suspendare a judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a soluţiei ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

Prin încheierea din 20.09.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat judecata apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 896 din 21 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelanta C. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1220 din 29 februarie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele A. S.R.L., prin administrator special E. şi prin administrator judiciar D.., şi A. S.R.L., prin administrator special E. şi prin administrator judiciar B..

A schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că:

A admis cererea reconvenţională.

A anulat actul juridic denumit "Pact cambial încheiat astăzi, 06.09.2013" şi, în consecinţă, respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

A obligat intimatele la plata către apelantă a sumei de 86.295,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat recurs principal reclamantele A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi A. S.R.L. şi recurs incident pârâta C. S.R.L..

Motive de casare formulate de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi A. S.R.L..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prima critică adusă deciziei recurate se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror neresepectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv a dispoziţiilor art. 478 C. proc. civ., motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Se susţine că prin hotărârea recurată, instanţa de apel a analizat şi admis un motiv de anulare a actului care nu a fost invocat prin cererea reconvenţională, dolul în forma prevăzută de art. 1214 alin. (1) teza a II-a, omisiunea frauduloasă de a-l informa asupra unor împrejurări.

Prin cererea reconvenţională, pârâta a invocat dolul ca viciu de consimţământ însă în forma manoperelor dolosive pretins folosite de martora E., adică teza I din art. 1214. Aceste manopere dolosive sunt prezentate sub forma "strecurării între documentele care urmau a fi semnate".

Potrivit art. 478 C. civ. prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, iar nesocotirea acestor dispoziţii legale, atrage, în opinia recurentelor, sancţiunea nulităţii deoarece constituie o încălcare a principiului respectării dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, principii fundamentale ale procesului civil.

Instanţa trebuia să procedeze la înlăturarea motivului de nulitate întemeiat pe dol, la fel cum a procedat şi cu lipsa de capacitate civilă a reclamantei, invocată direct în apel.

A doua critică adusă deciziei recurate a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., teza privind existenţa motivelor contradictorii.

Motivarea instanţei de apel este contradictorie din perspectiva înlăturării motivului de nulitate privitor la eroare, dar a reţinerii unei erori provocate, aşa cum este dolul.

Aceeaşi contradicţie se regăseşte şi în soluţia instanţei de suspendare a soluţionării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi înlăturarea considerentelor soluţiei de clasare, soluţie menţinută prin respingerea plângerii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheierea din 03.08.2020, pronunţată în dosar penal nr. x/2020

Recurentele menţionează că pârâta îşi invocă propria culpă prin invocarea faptului că documentul a fost semnat fără a fi citit şi faptul că semnătura este rezultatul unor manopere dolosive.

Eşecul pârâtei de a dovedi manoperele dolosive a fost suplinit prin schimbarea de către instanţa de apel a temeiului de drept şi de fapt al cererii, omisiune de a informa.

Revenind la contradicţia în ceea ce priveşte soluţia de suspendare a soluţionării cauzei, recurentele arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocând faptul că temeiul soluţiei de clasare a fost articolul 16 alin. (1) lit. b) teza I - fapta nu era prevăzută de legea penală. Autoritatea de lucru judecat cu privire la existenţa faptei se impune cu privire la toate aspectele reţinute de organul de urmărire penală în legătură cu fapta şi confirmată de instanţa de judecată.

Fapta în materialitatea sa a constat în încheierea contractului dar se reţine, cu autoritate de lucru judecat că nu au existat acte de inducere în eroare sau a crea o altă aparenţă nu are semnificaţie penală.

În consecinţă, aceste aspecte încalcă art. 28 C. proc. pen.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentele susţin greşita aplicare a prevederilor art. 1182 C. civ., în condiţiile în care se acordă semnificaţie lipsei de negociere a contractului.

Situaţia de fapt în cauză este necontestată, reclamanta este cea care a făcut oferta pentru încheierea contractului intitulat pact cambial, plecând de la dispoziţiile Contractului de furnizare şi de execuţie nr. 929/03.09.2013. Acceptarea ofertei a fost urmată de executare, respectiv păstrarea biletului la ordin.

Prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1182 şi art. 1197 C. civ., se ajunge la concluzia potrivit căreia lipsa negocierii nu poate constitui o dovadă a vicierii consimţământului.

Sub un alt aspect, se mai invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1214 alin. (1) şi (4) C. civ.

În interpretarea corectă a acestor dispoziţii, se constată că împrejurările ascunse trebuie să se refere la alte aspecte decât la conţinutul actului, în sens de instrumentum probationes.

Instanţa de apel face o greşită aplicare a textului şi din perspectiva lipsei indicării modului fraudulos prin care reclamanta a ascuns pârâtei conţinutul actului.

Recurentele apreciază că s-a făcut o greşită aplicare a alin. (4) al art. 1214 C. civ. coroborate cu prevederile art. 329 C. proc. civ.. Aceste dispoziţii stabilesc o prezumţie legală de validitate a consimţământului, aceasta putând fi răsturnată doar prin probe şi nu prin prezumţii simple.

Considerentele instanţei se bazează pe prezumţii simple şi nu pe probe.

În aceeaşi manieră s-a procedat şi în ceea ce priveşte prezumţia de bună credinţă.

În concluzie, probele administrate în cauză şi concluziile dosarului penal exclud existenţa oricăror manopere dolosive sau frauduloase, deci a dolului.

În al treilea rând, recurentele susţin că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1203 C. civ., întrucât în motivarea soluţiei instanţa reţine că două dintre clauzele contractului ar avea caracter neuzual. Noţiunea de clauze neuzuale trebuie apreciată în raport de un contract cu clauze standard, ceea nu se regăseşte în cauză.

Sancţiunea stabilită de text este condiţionată de lipsa asumării scrise a clauzei, ori în situaţia noastră s-a stabilit inclusiv printr-o expertiză grafoscopică că actul a fost însuşit prin semnătură.

Sub un ultim aspect, recurentele invocă nelegalitatea deciziei instanţei de apel în raport de greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1235, art. 1236 alin. (1), art. 1239 C. civ.

În esenţă, se susţine că instanţa de apel a confundat cauza contractului cu efectele sale, însă ambele părţi au avut un motiv determinant pentru a încheia contractul, deci a existat cauza.

Instanţa răstoarnă prezumţia legală de existenţă a cauzei contractului, fără a respecta condiţiile art. 329 C. proc. civ.

Cauza încheierii contractului de către pârâtă era obţinerea unui titlu executoriu şi a unui nou debitor.

În concluzie, solicită admiterea recursului, şi în rejudecare menţinerea soluţiei pronunţată de prima instanţă.

Motive de recurs formulate de pârâta C. S.R.L..

Recurenta-pârâta C. S.R.L. a formulat recurs incident prin care a arătat că înţelege să declare calea de atac în subsidiar, numai în situaţia în care s-ar admite vreunul dintre motivele de recurs evocate de recurente în recursul principal.

Sub aspectul criticilor efective prezentate prin memoriul de recurs se arată că îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond ar fi omis să se pronunţe cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere din acţiunea principală privind constatarea compensării.

În mod greşit se reţine că această excepţie a fost analizată şi respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 28.09.2013, în realitate, instanţa a unit excepţia cu fondul cauzei.

Recurenta citează dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., pentru a susţine inadmisibilitatea acţiunii în constatarea compensării, atât timp cât nu a fost promovată o acţiune în realizare.

În raport de acest motiv de casare, recurenta invocă faptul că excepţia inadmisibilităţii a fost susţinută şi prin raportare la art. 1616 C. civ.. Întrucât existenţa acestei creanţe a fost contestată de pârâtă, iar actul din care izvorăşte nu conţine un pact comisoriu de ultim grad care să confere certitudine creanţei fără intervenţia instanţei în stabilirea acestui prejudiciu, era necesar ca înainte de a se invoca compensaţia, să se stabilească certitudinea creanţei.

De asemenea, se invocă dispoziţiile art. 1618 lit. a) C. civ., creanţa cu care se solicită a fi compensată rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi, cu consecinţa neproducerii efectelor compensaţiei invocate de debitoare.

Actul cambial a fost edictat cu intenţia de a păgubi pârâta, de a obliga remiterea unei datorii într-un asemenea cuantum şi prin urmare înţelege să invoce excepţia de la compensaţia legală.

Faţă de motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale din materia compensaţiei.

Temeiul compensaţiei solicitată de fidejusor poate fi reprezentat de art. 1621 alin. (1) C. civ., situaţie în care se impune respingerea ca inadmisibil a capătului 1 al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, şi implicit a întregii acţiuni, restul capetelor cererii fiind accesorii acestuia.

Recurenta arată că şi din perspectiva dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 85/2014 recurenta este titularul dreptului de a invoca compensaţia legală, având în vedere calitatea sa de debitor în procedura insolvenţei.

Potrivit art. 90 alin. (1) recurenta în calitate de creditor al debitorului aflat în insolvenţă putea invoca compensarea.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la capătul de cerere privind realizarea sumei de 1,2 milioane de RON, recurenta susţine că nu rezultă motivele de fapt şi de drept pentru care prima instanţă a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în pactul cambial pentru activarea clauzei penale.

În al doilea rând rezultă omisiunea primei instanţe, care în mod greşit a reţinut prin sentinţă că pârâta nu a solicitat pe calea cererii reconvenţionale ca un capăt de cerere distinct şi reducerea clauzei penale datorită caracterului său excesiv.

Se reiterează capătul de cerere subsidiar privind diminuarea clauzei penale, motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică decizia instanţei de apel sub aspectul nedovedirii prejudiciului în patrimoniul reclamantei, pentru activarea clauzei penale.

Pretinsul prejudiciu cauzat la începerea executării, pornită la expirarea celor 180 de zile de la efectuarea lucrărilor, nu există, recurenta respectând cu prisosinţă termenii contractuali, executarea începând cu 3 zile înainte de intrarea în insolvenţă.

Intrarea în insolvenţă nu numai că nu a prejudiciat-o pe reclamanta A., ci i-a profitat, aceasta încasând de la beneficiarul final suma de 4 milioane de RON la mai puţin de o lună de la începerea procedurii, fără ca subscrisa să îşi poată realiza drepturile.

În susţinerea lipsei prejudiciului, pârâta mai arată că la data de 03.06.2014 era refuzat un alt instrument emis de A., motivul de refuz fiind poprirea existentă din partea unei autorităţi.

În încheiere, susţine că intrarea în insolvenţă a A. nu este din cauza executării subscrisei, ci a fost determinată de managementul defectuos şi de datoriile acumulate de aceasta faţă de diverşi creditori publici sau privaţi.

Se mai invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. pentru a susţine lipsa de motivare în ceea ce priveşte apărările formulate în întâmpinarea şi cererea reconvenţională, precum şi probele administrate de pârâtă.

Pârâta contrazice concluziile instanţei şi arată că a făcut apărări cu privire la întinderea creanţelor a căror compensare se solicită, apărări legate de creanţele declarate la masa credală a celor două intimate şi a invocat art. 1671 alin. (2) şi art. 1618 lit. a) şi art. 1617 alin. (3) C. civ., apărări cu privire la care instanţa nu s-a pronunţat.

Recurenta face trimitere şi la dispoziţiile art. 108 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora creanţele creditoarei C. S.R.L. trebuiau înscrise atât în tabelul creanţelor debitoarei A. S.R.L. cât şi în tabelul de creanţe al fidejusorilor.

Se mai invocă lipsa mandatului Directorului general raportat la valoarea remiterii de datorie cuprinsă în pactul cambial.

Anularea pactului cambial se impunea şi raportat la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor referitoare la eroare şi lipsa consimţământului.

Prima instanţă a ignorat cu desăvârşire calificarea juridică a procesului-verbal de predare-primire, realizată prin prisma dispoziţiilor art. IV.2 lit. c) din contractul cadru, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii netemeinice.

Ulterior încheierii contractului de furnizare şi execuţie şi având ca temei tocmai contractul, înscrisul intitulat pact cambial nu poate ava decât valoarea unui proces-verbal de predare primire a biletelor la ordin, aşa cum prevede contractul.

Procesul-verbal de predare primire este un înscris constatator al unei situaţii de fapt, respectiv predarea primirea biletelor la ordon, el neputând conţine condiţii suplimentare în ce priveşte introducerea la plată a biletelor la ordin. El nu poate conţine un nou acord de voinţă al părţilor asupra unor aspecte suplimentare faţă de contract, ci doar constată situaţii de fapt sau reia clauze contractuale deja agreate.

Recurenta învederează instanţei că în cauză nu s-a făcut dovada că ar fi existat o eventuală discuţie şi negociere între părţi referitoare la un eventual pact cambial, la condiţia notificării prealabile a introducerii biletelor la ordin sau şi mai grav decât atât cu privire la clauza penală.

În ceea ce priveşte lipsa consimţământului pârâtei la încheierea pactului cambial, se arată că decurge din reprezentarea că înscrisul semnat de dl. Aurel Vlaicu nu aduce nimic nou faţă de contractul de furnizare şi execuţie din 03.09.2013, pentru că prin semnarea contractului, negocierea dintre părţi s-a încheiat şi acordul de voinţă a devenit definitiv sub toate aspectele.

În al doilea rând se arată că nu a existat niciodată consimţământul pârâtei în sensul de voinţă internă, cu privire la condiţiile notificării şi mai grav a clauzei penale. Pactul cambial fiind ulterior contractului nu a fost negociat, iar condiţia notificării prealabile sunt elemente esenţiale cu privire la care nu s-a realizat acordul de voinţe, pentru că ele nu se regăsesc în contract.

Prin urmare este vorba de lipsa consimţământului cu privire la toate condiţiile din pactul cambial, condiţii care nu se regăsesc în contract.

În al treilea rând, potrivit art. 1204 C. civ., consimţământul trebuie să fie serios, liber şi exprimat în deplină cunoştinţă de cauză, această condiţie nefiind îndeplinită în cauză.

Sub un ultim aspect, se susţine că pactul cambial este nul şi pentru eroare esenţială în care s-a aflat pârâta în ce priveşte natura actului juridic încheiat, în timp ce C. avea credinţa legitimă, bazată pe contract, că părţile ar urma să încheie un proces-verbal de predare-primire, cu consecinţele deja analizate, i s-a adus spre semnare un înscris intitulat pact cambial, ce conţinea condiţii suplimentare faţă de contract care nu fuseseră negociate.

Sunt neîntemeiate considerentele instanţelor de fond, potrivit cărora conform art. 1208 C. civ., contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia poartă eroarea putea fi cunoscut cu diligenţe rezonabile, având în vedere că atât contractul cadru cât şi pactul cambial ar fi fost negociate şi încheiate direct prin reprezentant legal al C..

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului reclamantelor şi în subsidiar admiterea recursului incident, în condiţiile în care vreunul din motivele de recurs din cel principal ar fi considerat întemeiat.

La 26 martie 2021, intimata-pârâtă C. S.R.L. a formulat întâmpinare şi recurs incident împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a solicitat în ceea ce priveşte recursul reclamantelor, în principal respingerea acestuia.

La 14 octombrie 2021, recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi A. S.R.L. au formulat întâmpinare la recursul incident, prin care au solicitat înlăturarea tuturor apărărilor formulate de pârâtă, respectiv respingerea recursului incident ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 9 decembrie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din 3 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar D. şi prin administrator special E. şi A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a acordat termen la data de 5 mai 2022, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurentele A. S.R.L. şi A. S.R.L. este nefondat şi urmează a fi respins, cu consecinţa respingerii şi a recursului incident pe care recurenta-pârâtă C. S.R.L. l-a declarat în subsidiar, respectiv numai în situaţia în care s-ar admite recursul principal, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. este neîntemeiat deoarece recurentele invocă nesocotirea de către instanţa de apel, în rejudecare, a unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, ocazie cu care dezvoltă ideea analizării de către instanţă a unui motiv de anulare act juridic contestat în speţă (pact cambial) care nu se regăseşte în cuprinsul cererii reconvenţionale admisă prin decizia atacată.

Aşadar, recurentele nu invocă nulitatea vreunui act de procedură cu consecinţe asupra hotărârii judecătoreşti adoptate ci critică soluţia instanţei de apel care ar fi examinat cererea reconvenţională formulată de pârâta apelantă, fără a se rezuma la motivele cererii reconvenţionale. În acest sens s-a susţinut de către recurente că examinarea pretenţiilor C. S.R.L.. din perspectiva unei alte teze a art. 1214 din C. civ., invocat prin cererea reconvenţională, ar echivala cu încălcarea unor reguli de procedură, context în care nu se poate reţine ca fiind incident motivul de recurs arătat.

Recurentele au mai invocat şi dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., considerând că motivarea instanţei de apel care a înlăturat motivul de nulitate privitor la eroare dar a reţinut, în schimb, o eroare provocată, aşa cum este dolul, ambele purtând asupra aceleiaşi împrejurări - conţinutul pactului cambial, este contradictorie.

Motivul de casare în discuţie este neîntemeiat întrucât decizia atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de apel iar împrejurările care au determinat-o să admită cererea reconvenţională nu sunt străine de natura pricinii, de motivele de nulitate invocate prin cererea reconvenţională ori de mijloacele de apărare pe care s-a sprijinit demersul părţii în justiţie.

În sensul menţionat, se reţine că printre motivele de nulitate pact cambial invocate de C. S.R.L.. prin cererea reconvenţională se află şi dolul, că partea a invocat prevederile art. 1214 din C. civ. şi că a susţinut că prin modul în care a fost strecurat acest act, nenegociat în aceeaşi manieră în care fuseseră negociate contractele generatoare propriu-zis de drepturi şi obligaţii în sarcina cocontractanţilor, denotă intenţia reclamantei de viciere a consimţământului pârâtei.

Plecând de la aceste aspecte şi pe baza unui amplu material probator administrat în dosar, instanţa de apel a concluzionat că manevrele reprezentantului A. S.R.L.. au urmărit tocmai neverificarea cu atenţie a pactului cambial care n-ar fi trebuit decât să concretizeze prevederile art. 2 lit. c) din contractul de furnizare şi de executare nr. 929/3.09.2013 în forma unui proces-verbal de predare-primire bilete la ordin în alb, avalizate de SC. A. şi Edilitare; bilete la ordin care veneau să asigure tocmai plata preţului bunurilor pe care pârâta-reclamantă le livra emitentului, obligat la plată în temeiul convenţiei de furnizare.

Din această perspectivă instanţa de apel a constatat că sunt întrunite condiţiile viciului de consimţământ al dolului (art. 1214 alin. (1) teza a II-a din C. civ.) in ceea ce priveşte clauza inserată în procesul-verbal de predare-primire bilete la ordin care stabilea că "în cazul în care beneficiarul va introduce biletele la ordin cu încălcarea prevederilor prezentului pact cambial datorează emitentului daune interese egale cu suma înscrisă în bilet" iar motivarea hotărârii judecătoreşti sprijină soluţia pronunţată care a atras nemulţumirea recurentelor A. S.R.L.. şi A. S.R.L..

De asemenea, instanţa de apel a arătat pe larg motivele pentru care ordonanţa de clasare nr. 7121/P/2016 din 5.11.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti nu împiedică instanţa civilă de a efectua propria analiză în speţa dedusă judecăţii şi de a constata că sunt îndeplinite condiţiile dolului.

Judecătorul de cameră preliminară şi organele de urmărire penală nu au avut a se pronunţa asupra "caracterului echitabil al raporturilor contractuale stabilite între părţi", cum se arată în încheierea din 3.08.2020 pronunţată în dosar nr. x/2020 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Penală prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta C. S.R.L.. împotriva ordonanţei de clasare cu nr. 7121/P/2016 din 5.11.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti prin care procurorul a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1)-(2) din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., astfel că nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 28 din C. proc. pen. prin decizia recurată, cum susţin recurentele prin recursul principal.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reţinut, instanţa de apel dând o corectă interpretare şi aplicare prevederilor legale incidente în cauză.

Astfel cum s-a reţinut mai sus, instanţa de apel a avut în vedere contractul de furnizare şi execuţie nr. 929/3.09.2013 care s-a negociat între părţi, cum a reieşit din materialul probator administrat în dosar, în care s-a prevăzut printre altele şi că plata bunurilor pe care le furnizează apelanta C. S.R.L.. este garantată prin emiterea de către fidejusorul SC. A. şi Edilitare a două bilete la ordin în alb, avalizate de administratorul societăţii, stipulate fără protest.

A mai reţinut instanţa de apel că apelanta C. se afla în poziţia în care să impună garantarea executării obligaţiilor de plată prin emiterea unor instrumente eficiente, precum biletele la ordin în alb, precum şi avalizarea acestora de către administratorul societăţii şi stipularea fără protest, aşa încât, în mod corect, a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 1214 alin. (2), respectiv a art. 1238 alin. (1) din C. civ. atunci când a concluzionat asupra intenţiei reclamantei de a vicia consimţământul pârâtei-reclamante prin sustragerea actului juridic contestat de la o examinare corespunzătoare, lui nefiindu-i aplicaţi aceiaşi termeni ai negocierii care caracterizaseră contractul de furnizare, lipsind în acest fel şi de cauză pactul cambial pe care apelanta-pârâtă nu avea motiv să îl accepte în mod conştient.

Dispoziţiile art. 1182 şi art. 1197 din C. civ. pe care recurentele le invocă pentru a susţine că lipsa negocierii nu poate constitui o dovadă a vicierii consimţământului nu exclud cele reţinute de instanţa de apel care s-a referit la art. 1214 alin. (1) teza a II-a din C. civ. şi care a decis anularea pactului cambial tocmai pentru că reclamanta nu a înştiinţat pârâta despre inserarea unui pact cambial într-un proces-verbal de predare-primire bilete la ordin; proces-verbal agreat de cocontractanţi în condiţiile şi termenii negocierii care au vizat strict contractul de furnizare nr. x/2013.

Criticile invocate prin memoriul de recurs, sub aspectul caracterului neuzual al pactului cambial reţinut în mod greşit de instanţa de apel ori cu privire la cauza pactului cambial, şi susţinerea recurentelor cum că s-au încălcat dispoziţiile art. 1203, art. 1235, art. 1236 alin. (1) şi art. 1239 din C. civ. prin decizia atacată sunt nefondate.

Ceea ce a reţinut instanţa de apel se referă la pactul cambial iar nu la contractul de furnizare în baza căruia părţile au decis întocmirea unui proces-verbal de predare-primire bilete la ordin, astfel că, în realitate, nefiind adusă în discuţie nicio clauză neuzuală dintr-un contract cu clauze standard, cum pretind recurentele în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu se poate reţine că ar fi fost nesocotite prevederile art. 1203 C. civ.

Sub aspectul chestiunilor referitoare la cauza pactului cambial, instanţa de apel s-a pronunţat în mod legal şi a stabilit în mod corespunzător că vicierea consimţământului reprezentantului pârâtei a avut loc prin dol, lipsind de asemenea şi cauza pactului cambial, în condiţiile reţinute în dosar.

Faţă de cele expuse, având în vedere şi dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de A. S.R.L. şi A. S.R.L..

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurenta C. S.R.L. se reţine că el a fost formulat in subsidiar, numai în situaţia în care s-ar admite vreunul dintre motivele de recurs evocate de recurente prin recursul principal, aşa încât, în raport de cele învederate, Înalta Curte urmează să respingă recursul amintit, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate pe care o apreciază ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar D. şi prin administrator special E. şi A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2022.