Annulment appeal inadmissible; arbitration award upheld as lower court rejection final.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 5 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanţii Comuna Limanu, prin Primar şi Consiliul Local Limanu au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligată aceasta la refacerea sau remedierea lucrărilor privind reamplasarea reţelei de canalizare/refulare şi colectare a apelor uzate, conform proiectului privind amplasarea pe teren a acestor instalaţii în zona staţiei de pompare SP4.

La 28 octombrie 2016, pârâta S.C. A. S.A. a formulat cerere reconvenţională, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să îi oblige pe reclamanţi la emiterea procesului-verbal de recepţie finală, având în vedere îndeplinirea atât a obligaţiilor contractuale, cât şi împlinirea termenului de 28 de zile după ultima dată de expirare a perioadei de notificare a defecţiunilor, în temeiul subclauzei 9.3 din condiţiile speciale obligatorii, parte integrantă din contractul de execuţie lucrări nr. x din 16 decembrie 2008.

Prin sentinţa civilă nr. 1876/2016 din 21 decembrie 2016, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, invocată de pârâta S.C. A. S.A. prin întâmpinare şi, în baza dispoziţiilor art. 554 alin. (1) din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin încheierea din 25 ianuarie 2018, a respins excepţiile privind prescripţia dreptului material la acţiune, a inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Comuna Limanu, prin Primar şi, prin sentinţa arbitrală nr. 71 din 19 noiembrie 2020, a admis în parte acţiunea reclamanţilor, a obligat pârâta la plata sumei de 266.050.85 RON, cu titlu de daune şi a respins cererea reconvenţională.

Împotriva acestor hotărâri, pârâta a formulat acţiune în anulare, iar prin sentinţa civilă nr. 64F/2021 din 7 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel, susţinând că excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului material la acţiune nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare, iar cu privire la fondul cauzei s-a invocat încălcarea şi aplicare greşită a normelor de drept material.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Faţă de data începerii procesului, prin încheierea din 26 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

În raport cu prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 64F/2021 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în soluţionarea unei acţiuni în anulare.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac expres prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul său.

Art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, în vigoare de la 24 martie 2017 prevede:

"Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este suspusă recursului".

Anterior acestei modificări legislative, anume la data formulării cererii de chemare în judecată - 5 octombrie 2016 - din economia art. 613 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ. se desprindea concluzia că numai hotărârea curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale era supusă recursului, textul legal având următorul conţinut:

"(3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi:

a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii;

b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. în acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitrai în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate.

(4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 24, coroborat cu art. 27 din C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti sunt supuse, sub aspectul căilor de atac, motivelor şi termenelor legii în vigoare la data la care a început procesul, în speţă, relevantă fiind data depunerii cererii de arbitrare.

Cum procesul a fost declanşat la 5 octombrie 2016, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare anterior datei publicării în Monitorul Oficial al României nr. 196 din 21 martie 2017 a Legii nr. 17/2017.

În aceste condiţii, având în vedere prevederile legale menţionate şi faptul că prin sentinţa civilă nr. 64F/2021 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă acţiunea în anulare, hotărârea de primă instanţă este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nefiind susceptibilă de exercitarea căii de atac promovate.

Prin urmare, recursul declarat în cauză nu este admisibil, recunoaşterea în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală a recursului constituind o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 64F/2021 din 7 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.