Cassation annulled for failure to pay judicial stamp duty on commercial cross-claims for invoice and contractual penalties

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 24 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.151.436,40 RON, aferentă facturii nr. x din 30 octombrie 2015 şi a dobânzii legale pentru debitul principal, calculată începând cu 13 martie 2017 şi până achitarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

La 22 noiembrie 2018 pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 2.849.937,87 RON, cu titlu de penalităţi contractuale şi garanţii de bună execuţie şi constatarea intervenirii compensării între creanţa sa şi cea pretinsă de reclamantă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 3786 din 18 decembrie 2019, a admis în parte atât acţiunea reclamantei, cât şi cererea reconvenţională, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.151.436,40 RON, reprezentând debit aferent facturii fiscale nr. x din 30 octombrie 2015 şi pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 249.500 Euro, cu titlu de penalităţi contractuale şi a compensat creanţele reciproce până la concurenţa celei mai mici, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.045.128 RON şi a dobânzii legale penalizatoare, aferentă debitului principal, începând cu 13 martie 2017 până la data plăţii acestuia.

Prin decizia civilă nr. 205/A din 9 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi de pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 205/A din 9 februarie 2021, apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.

În motivare, autoarea căii de atac a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Cu privire la primul motiv de recurs, încadrat în ipoteza art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., aceasta a arătat că soluţionarea apelului s-a realizat cu încălcarea de către instanţa de prim control judiciar a dispoziţiilor art. 477 alin. (1) din C. proc. civ. sub acest aspect, a arătat că instanţa de apel nu a analizat dezlegările primei instanţe care se aflau în dependenţă cu partea din hotărâre pe care aceasta a supus-o controlului, în mod explicit, chiar dacă prin motivele de apel acestea nu au fost criticate. În acest sens, a menţionat că textul de lege indicat nu stabileşte doar că în apel se rejudecă fondul în limitele criticilor deduse judecăţii, ci instituie o extindere a efectului devolutiv al apelului.

Un alt motiv de recurs invocat de autoarea căii de atac, circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., a vizat interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale privind scrisorile de garanţie bancară şi încălcarea de către instanţa de prim control judiciar a dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Astfel, s-a susţinut că neîndeplinirea de către intimata-reclamantă a obligaţiei de a constitui scrisorile de garanţie bancară în favoarea recurentei-pârâte a determinat în sarcina celei din urmă constituirea garanţiilor din fonduri proprii, care se află în pericol iminent de executare silită din partea clientului C.., urmare a numeroaselor defecţiuni ale transformatoarelor furnizate de intimata-reclamantă. În acest sens, a afirmat că prejudiciul înregistrat în aceste condiţii constă în valoarea garanţiilor constituite şi a sumelor blocate.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022, prin raportare la data începerii procesului, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39.015 RON, calculată conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa din 14 mai 2021, comunicată la 21 mai 2021, s-a pus în vedere recurentei-pârâte să achite taxa judiciară de timbru de 16.152,19 RON, sub sancţiunea anulării cererii şi, totodată, să precizeze valoarea dobânzii legale aferente debitului şi modul de calcul al acesteia şi să plătească taxa judiciară de timbru calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva modului de stabilire a obligaţiei de timbrare nu a fost formulată cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar în cauză nu s-a formulat nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a recursului a fost semnalat şi prin raportul asupra admisibilităţii acestuia, comunicat recurentei-pârâte, aceasta rămânând în pasivitate faţă de executarea obligaţiei sale legale.

Aşa fiind, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru examinarea recursului în completul de filtru, anume 18 mai 2022, autoarea căii de atac nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 205/A din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.