Unfounded cassation appeal against unauthorized building extension valuation: lack of valid legal grounds and procedural nullity.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 119 din 2 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea precizată, a obligat pârâta la plata sumei de 153.100 RON reprezentând contravaloarea extinderii imobilului proprietatea pârâtei şi 12600 euro, în echivalent RON, daune interese şi a menţinut în rest sentinţa.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B.; în motivare, autoarea căii de atac a susţinut că instanţele de fond nu au fost învestite să constate dreptul de proprietate asupra construcţiei-extindere, acesta fiind stabilit de părţi şi exercitat conform contractelor de asociere încheiate, interpretarea instanţei de apel este arbitrară şi lipsită de temei juridic, iar soluţionarea cauzei s-a realizat cu ignorarea de către instanţa de prim control judiciar a faptului că imobilul nu a fost intabulat şi construcţia a fost edificată în lipsa unei autorizaţii de construire şi a raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit, prin care s-a reţinut că imobilul edificat în extinderea construcţiei existente iniţial este înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii intimate. Totodată, s-a arătat că acordarea daunelor-interese încalcă convenţia părţilor, obligaţia de plată a acestora fiind stabilită doar în situaţia vânzării construcţiei, iar culpa nu a fost dovedită.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Coduş de procedură civilă.

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., prin raportare la data începerii procesului.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.. Recurenta B. a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului.

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin întâmpinare, excepţie care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea criticilor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde critici ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi prin memoriul de recurs recurenta a indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinerile dezvoltate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Astfel, recurenta nu a arătat care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel.

Aşadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat formal, urmărindu-se o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Argumentele recurentei exprimă nemulţumirea părţii cu privire soluţia pronunţată de instanţa de apel şi nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate şi excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 din C. proc. civ., situându-se în afara ariei de competenţă a Înaltei Curţi.

Recurenta tinde în realitate să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi un al treilea grad devolutiv.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, obligaţie neîndeplinită de către recurentă, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul.

Faţă de prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând culpa procesuală în sarcina recurentei, aceasta va fi obligată la plata către intimata S.C. A. S.RL. a sumei de 595 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, justificată cu chitanţa aflată la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei nr. 119 din 2 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimata S.C. A. S.RL. a sumei de 595 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.