Military pensioners' appeal over pension recalculation under Law 223/2015 held inadmissible; trial court decision stands.

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, au solicitat:

1. actualizarea pensiei conform art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, prin raportarea la salariul minim brut pe ţară garantat în plată, la solda de funcţie, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată la valoarea de 1450 RON şi totodată, prin majorarea corespunzătoare a celorlalte elemente salariale ce se calculează proporţional cu valoarea soldei de funcţie cum sunt: gradaţiile, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele, premiile şi din alte drepturi salariate, în procentele stabilite prin art. 29,30 şi 108 din Legea 223/2015, inclusiv a sporului la pensie cuvenit ordinului "Meritul Militar", în procentele stabilite prin art. 11 din Legea 80/1995, de la data de 1 februarie 2017, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă drepturilor băneşti, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective, cu plata cheltuielilor de judecată, dacă va fi cazul;

2. actualizarea pensiei conform art. 60 din Legea 223/2015, prin majorarea soldei de funcţie de la 1450 RON, cu încă 15%, ca efect al art. II alin. (3) lit. b) din Legea 152 din 2017 şi totodată, prin majorarea corespunzătoare a celorlalte elemente salariale ce se calculează proporţional cu valoarea acesteia, cum sunt gradaţiile, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele, premiile şi din alte drepturi salariale, în procentele stabilite prin art. 29, 30 şi 108 din Legea 223/2015, inclusiv a sporului la pensie cuvenit ordinului "Meritul Militar", în procentele stabilite prin art. 11 din Legea 80/1995, de la data de 1 iulie 2017, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă drepturilor băneşti, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective, cu plata cheltuielilor de judecată, dacă va fi cazul.

Prin încheierea nr. 148 din 25.02.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava în soluţionarea cauzei şi s-a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare secţiei I civile a Tribunalului Suceava.

Pe rolul secţiei I civile, cauza a fost înregistrată la data de 06 martie 2019, cu numărul de dosar x/2019

Prin sentinţa civilă nr. 985 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Suceava a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

A admis în parte acţiunea având ca obiect "recalculare pensie" formulată de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi UM 01037 Vatra Dornei.

A obligat pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la actualizarea pensiilor militare de serviciu de care beneficiază reclamanţii prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, în valoare de 1450 RON, începând cu data de 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017.

A obligat aceiaşi pârâţi la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor.

A respins celelalte pretenţii ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii şi pârâţii.

Prin decizia nr. 348 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a luat act de renunţarea reclamanţilor A., B., C., D., E. şi F. la judecarea apelului declarat împotriva sentinţei nr. 985 din 22 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă - în dosarul nr. x/2019.

A admis apelul pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, prin reprezentanţii lor legali, împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti; a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 985 din 22 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul că a respins, în tot, acţiunea reclamanţilor; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-reclamanţi B., F., C., D., A. şi E., solicitând admiterea căii de atac, anularea cererii de renunţare la apel şi retrimiterea acţiunii spre rejudecare la instanţa competentă.

Recurenţii susţin, în esenţă, că deşi au renunţat la cererea de apel, considerând că, ceea ce a hotărât tribunalul, este un drept câştigat, având în vedere faptul că instanţa de apel a rejudecat toată acţiunea, bazându-se pe motivări şi interpretări proprii ale legii, cu încălcarea normelor de drept material aplicabile speţei, interpretând eronat legile salarizării personalului bugetar, în totală contradicţie cu art. 41 alin. (2) din Constituţia României, depăşind limitele efectelor devolutive ale apelului, sunt nevoiţi să se răzgânească cu privire la cererea de renunţare la apel şi să solicite repunerea pe rol a cererii de apel, pentru a putea susţine cauza pe noile interpretări date de Curtea de Apel Suceava.

Intimaţii-pârâţi CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE şi MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE au depus întâmpinări, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În cauză, faţă de natura pretenţiilor deduse judecăţii, Înalta Curte reţine că acestea izvorăsc dintr-un conflict de asigurări sociale, respectiv recalcularea drepturilor de pensie.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018" nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Prin urmare, obiectul acţiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Totodată, prin Legea nr. 76/2012, art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 a fost modificat, în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

De asemenea, art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (lege specială faţă de Legea nr. 263/2010, dar care conţine prevederi similare în ceea ce priveşte reglementarea jurisdicţiei în sistemul pensiilor) prevede că "jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel", litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii fiind soluţionate în primă instanţă, potrivit art. 101 din acelaşi act normativ, de către tribunale.

În ceea ce priveşte calea de atac, legiuitorul a prevăzut la art. 103 din acelaşi act normativ mai sus amintit că "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel", prevederile Legii nr. 223/2015 referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, completându-se cu dispoziţiile C. proc. civ. şi cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform art. 104 din Legea nr. 223/2015.

Aşa fiind, în litigiile de muncă şi asigurări sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai cea a apelului.

Totodată, în accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, recurs, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în conflictele de muncă şi de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi la art. 100-101 şi art. 103-104 din Legea nr. 223/2015.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 348 din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă a apelanţilor-reclamanţi, în sensul renunţării la judecata apelului, are valenţa unei achiesări la hotărâre şi nu o renunţare la judecată în sensul prevăzut de art. 406 C. proc. civ.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ. achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Prin urmare, hotărârea recurată fiind definitivă, şi achiesarea apelanţilor-reclamanţi la sentinţa pronunţată de tribunal are caracter definitiv, nefiind supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurenţii-reclamanţi B., F., C., D., A. şi E. împotriva deciziei nr. 348 din 2 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., F., C., D., A. şi E. împotriva deciziei nr. 348 din 2 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2021.