Territorial jurisdiction for union-filed labor conflicts: competence lies at the union’s seat, not the member’s domicile

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul A., reprezentat legal prin Sindicatul Naţional "Forţa Legii" a chemat în judecată pe intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr. 276 din 4 februarie 2021, prin care contestatorul a fost sancţionat disciplinar cu avertisment scris, a deciziei nr. 990 din 29 aprilie 2021 prin care contestatorul a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de trei luni şi a deciziei nr. 1273 din 3 iunie 2021 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 şi Codul muncii.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat şi excepţia lipsei de competenţă teritorială a Tribunalului Dolj, aceasta revenind instanţei de la domiciliul reclamantului conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 3899/2021 din 11 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că, potrivit art. 269 din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, în cauza nefiind incidentă decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Prin sentinţa civilă nr. 385 din 28 ianuarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în prezenta cauză, reclamant este Sindicatul Naţional "Forţa Legii" care a formulat acţiunea în numele şi pentru membrul de sindicat A., iar competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va determina în raport cu sediul sindicatului reclamant, fiind incidente dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, invocate de reclamant atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin răspunsul la întâmpinare în care a susţinut calitatea sa procesuală activă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe -Tribunalul Prahova şi Tribunalul Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Litigiul are ca obiect soluţionarea unui conflict individual de muncă.

În temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. p) pct. 3) teza a II-a din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, sunt considerate conflicte individuale de muncă (...) "conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora".

În materia conflictelor individuale de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în cauză fiind incidente dispoziţiile legii speciale referitoare la conflicte de muncă, inclusiv în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material şi teritorial să soluţioneze cererea de faţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Prin decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 118 din 1 martie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (dispoziţii preluate în art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011), că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] din Codul muncii, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, prezintă relevanţă în cauză dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

Or, în cauza de faţă, cererea este formulată de contestatorul A., reprezentat legal prin Sindicatul Naţional "Forţa Legii", al cărui preşedinte, de altfel, şi semnează acţiunea introductivă, iar sediul acestuia este în municipiul Dolj, în a cărui raza teritorială funcţionează Tribunalul Dolj.

Faţă de cele ce preced, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.