Annulment challenge rejected; prior ruling affirmed after alleged omitted cassation ground deemed non-existent

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 699 din 24 martie 2022, a respins excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul A. şi excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta All About Offshore (Seychelles), a admis excepţia lipsei de interes a recursului declarat de recurentul A., a respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta All about Offshore (Seychelles) împotriva aceleiaşi încheierii.

În motivare, cu privire la recursul declarat de A., s-a reţinut că acesta nu justifică un interes personal pentru a interveni în prezenta cauză şi nu au fost identificate consecinţele pe care le-ar avea soluţia ce va fi pronunţată în cauză în ceea ce priveşte drepturile personale ale acestuia, însuşi recurentul afirmând că cererea de intervenţie se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, iar nu ca tardivă. În acest context, demersul judiciar de faţă apare ca lipsit de interes, nefiind urmărită o finalitate practică, de vreme ce soluţia propusă ar fi fost tot de respingere a cererii de intervenţie.

În consecinţă, interesul promovării recursului de către recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu este actual, acesta nejustificând un interes în exercitarea căii extraordinare de atac.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate şi admiterea recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de intervenţie principală formulată de contestator, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În susţinere, s-a arătat că instanţa supremă a omis să se pronunţe asupra celui de-al doilea motiv de recurs privind încălcarea art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că intervenientul A. nu a fost ascultat.

Intimaţii B.. şi C. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar pe fond, au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare şi a lipsei de interes, Înalta Curte constată că, de lege lata, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., invocat de contestator drept temei al prezentei cereri:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:[…]

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen[...]".

Alineatul 2 (pct. 3, în speţă) al art. 503 din C. proc. civ. reglementează motivele pentru care se poate exercita calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor instanţelor de recurs; astfel, omisiunea cercetării unui motiv de casare priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs şi contestaţia în anulare pentru acest motiv poate fi promovată doar de recurent; cum prezenta contestaţie priveşte o hotărâre a unei instanţe de recurs, în care contestatorul a avut calitatea de recurent, se vor respinge excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei de interes, invocate de intimaţi.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:

Din dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă, cu claritate, că admisibilitatea unei contestaţii în anulare este condiţionată de omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unuia din motivele recursului şi, prin urmare, doar nepronunţarea instanţei de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare şi, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă această cale extraordinară de atac.

Nu poate constitui motiv de contestaţie în anulare necercetarea deliberată şi nici neînsuşirea motivului de casare de către instanţa de recurs, dacă aceasta l-a analizat, deoarece, în acest caz, instanţa nu a omis să examineze motivul de casare. A admite soluţia contrară ar însemna la transformarea contestaţiei în anulare într-o cale ordinară de atac, îndreptată împotriva deciziilor instanţelor de recurs.

Pentru o apreciere completă a motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., este necesar să se facă distincţie între motive şi argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care îl sprijină.

Instanţa de recurs este îndreptăţită, aşadar, să răspundă la motivele de recurs şi printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente, neputând fi confundate criticile de nelegalitate cu argumentele aduse în sprijinul acestora.

Or, analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că instanţa într-adevăr nu a răspuns motivelor de recurs cu care a fost învestită, împrejurare care nu se constituie într-o omisiune în sensul textului legal citat, ci într-o conduită deliberată, în condiţiile în care analiza criticilor de nelegalitate apărea ca fiind inutilă faţă de cercetarea cu prioritate şi reţinerea excepţiei lipsei interesului recurentului în promovarea căii extraordinare de atac, arătând explicit prin argumente de sinteză, care sunt considerentele pentru care a găsit întemeiată această excepţie.

Aşa fiind, argumentele contestatoarei nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 699 din 24 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.