Failure to calculate procedural deadline in supplementing judgment despite omitted costs ruling

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la dosar la 19 noiembrie 2020 petenta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., completarea deciziei civile nr. 383/A-COM din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 187 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivare, petenta a arătat că instanţa a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, situaţie în care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 444 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 40/A-COM din 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca tardivă cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 383/A-COM din 23 septembrie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admis apelul declarat de A. S.A. şi schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că s-a respins acţiunea cu privire la comisionul de administrare şi restituirea sumelor percepute cu acest titlu, menţinându-se în rest sentinţa, reţinându-se incidenţa art. art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. (în forma aplicabilă speţei conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, procesul fiind pornit anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 21 decembrie 2018).

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivarea recursului, autoarea căii de atac a invocat motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de apel s-a rezumat la redarea prevederilor art. 444 din C. proc. civ., fără a indica teza din această normă legală care este aplicabilă şi fără a arăta modalitatea de calcul a termenului procedural, limitându-se la constatarea împrejurării că cererea a fost formulată cu depăşirea termenului legal. Or, termenul în care putea promova cererea de completare a hotărârii este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, iar cererea sa a fost promovată cu respectarea acestuia, având în vedere că a fost formulată la 18 noiembrie 2020 şi decizia a cărei completare se solicită a fost comunicată la 2 noiembrie 2020.

Faţă de data începerii procesului, în temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; doar recurenta şi-a expus punctul de vedere.

Prin încheierea din 16 martie 2022, recursul a fost admis în principiu şi a fost fixat un termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligaţia instanţei de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătoreşti, între altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunţate, potrivit art. 175 din C. proc. civ.

Nemotivarea, în oricare din ipotezele menţionate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi act normativ, constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Aceste dispoziţiile legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiţiei, cât şi pentru a da posibilitatea instanţelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv şi eficient al modului de desfăşurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.

Potrivit prevederilor art. 444 din C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Dispoziţia procedurală mai sus enunţată este clară şi lipsită de echivoc, neputând fi supusă niciunei alte interpretări şi neputând fi înlăturată de la aplicare.

Procedura reglementată de acest text se declanşează numai la cererea părţii, cerere care trebuie formulată în acelaşi termen în care se poate declara apel sau recurs, aşa cum mai sus s-a arătat.

Decizia nr. 383/A-COM din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, era susceptibilă de a fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, astfel încât şi completarea deciziei recurate se putea cere, conform dispoziţiilor legale incidente, în acelaşi termen, anume 30 de zile de la comunicare.

Din considerentele deciziei recurate nu rezultă modalitatea de calcul a termenului procedural şi norma legală în baza căreia s-a reţinut că este tardivă cererea de completare a dispozitivului, instanţa de apel rezumându-se la o simplă redare a prevederilor art. 444 din C. proc. civ.

Lipsa unui raţionament clar şi logic din care să reiasă de ce în situaţia concretă din dosar, cererea petentei este tardivă şi simpla menţionare a deciziei a cărei completare se solicită, fără a se verifica aplicabilitatea art. 444 din C. proc. civ., echivalează cu nejudecarea fondului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 40/A-COM din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa şi o va trimite spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Faţă de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 5 şi 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs, subsumate pct. 8 al art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

În rejudecare, instanţa de apel, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, din perspectiva cererii de completare a dispozitivului, va stabili dacă recurenta-pârâtă este îndreptăţită la a obţine cheltuielile de judecată, termenul în care se formulează cererea de completare a dispozitivului în raport cu data comunicării deciziei civile nr. 383/A-COM din 23 septembrie 2020 a Curţii de apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi va răspunde apărărilor şi criticilor formulate de părţi într-o formă clară şi concisă, care să reflecte un raţionament logico-juridic propriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 40/A-COM din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.