Extraordinary appeal for annulment inadmissible for failure to cite statutory grounds: merits-based arguments do not justify retrial under Article 503

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 2732 din 15 decembrie 2021, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2155/2021 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia şi anularea deciziei, invocând motive vizând fondul raportului juridic litigios.

Examinând contestaţia în anulare în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Rezultă că motivele contestaţiei în anulare au caracter limitativ şi de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel [art. 503 alin. (3) din C. proc. civ..] a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, contestatorul s-a declarat nemulţumit generic de hotărârea atacată, fără a indica vreunul din motivele prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., susţinând că instanţele de judecată nu au ţinut cont de condiţiile sale efective de muncă.

Prin urmare, se constată că niciunul dintre argumentele invocate nu poate fi încadrat în cazurile de contestaţie în anulare obişnuită sau specială, reglementate de art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care instanţa va respinge, ca inadmisibilă, cererea care cuprinde motive neprevăzute de lege pentru contestaţia în anulare.

Obiectul contestaţiei în anulare - hotărârea dată în recurs, precum şi motivele pentru care aceasta poate fi retractată, nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile legal citate.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală, în conformitate cu prevederile art. 457 din C. proc. civ., care statuează asupra principiului legalităţii căilor de atac.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie, aşadar, o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, Înalta Curte reamintind totodată şi dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, în temeiul art. 508 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2732 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.