Appellate jurisdiction and panel composition for public procurement disputes under Law 101/2016
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted both parties' appeals, quashed the Court of Appeal’s decision entirely, and remanded the case to the same appellate court for retrial in a specialized panel, effectively leaving the first-instance judgment that dismissed both the main claim and the counterclaim in effect pending retrial. The dispute involved a company in bankruptcy suing a public road authority to unlock a performance guarantee under a public procurement contract, while the authority counterclaimed to retain the guarantee for alleged material defects; the core issue was procedural, concerning the correct appellate remedy. The Court ruled that under Law No. 101/2016, as interpreted by the Supreme Court in Decision No. 40/2020, the first-instance decision in such cases was appealable via "recurs" (cassation-style appeal) to a specialized panel rather than "apel" (appeal) to a standard two-judge panel, meaning the prior appellate panel was illegally constituted; consequently, the procedural error required cassation irrespective of the merits of the substantive claims.
Legislator headnote
AI generatedart. 208 alin. (2) din C. proc. civ, art. 209 alin. (4) din C. proc. civ, art. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, Art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016; Appellate jurisdiction and panel composition for public procurement disputes under Law 101/2016: La 28 august 2019, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională solicitând, pe cale de excepţie, să se constate că, în conformitate cu prevederile art. 209 alin. (4) din C. proc. civ., cererea reconvenţională este depusă cu depăşirea termenului prevăzut de lege şi anume odată cu întâmpinarea, pârâta fiind, astfel, decăzută din dreptul de a formula cerere reconvenţională.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 mai 2021
Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă la data de 20 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar S.C. B.. a chemat în jucată pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin solicitând instanţei, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că este îndreptăţită să solicite deblocarea garanţiei de bună execuţie şi să oblige pârâta la efectuarea tuturor demersurilor necesare deblocării şi eliberării garanţiei de bună execuţie în cuantum de 168.863,93 RON.
În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea tuturor demersurilor necesare deblocării şi eliberării parţiale a garanţiei de execuţie, după scăderea eventualului prejudiciu dovedit de pârâtă conform normelor legale şi contractuale. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 101/2016.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin a solicitat respingerea acţiunii reclamantei atât pe cale de excepţie (ca fiind inadmisibilă şi prematură), cât şi pe fond, ca fiind total neîntemeiată şi lipsită de temei legal.
A mai solicitat suspendarea soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Trib. CS şi a dosarului penal nr. x/2017, fiind în strânsă legătură.
Totodată, având în vedere că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016, a apreciat că instanţa nu e competentă a soluţiona cauza, competentă fiind instanţa de contencios administrativ.
La 23 iulie 2019, pârâta a depus la dosar precizări şi completări la întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei atât pe cale de excepţie cât şi pe fond, ca fiind total neîntemeiată şi lipsită de temei legal.
A invocat excepţia lipsei de interes, pe motiv că reclamanta nu poate obliga pârâta la restituirea/plata vreunei sume de bani prin prezenta acţiune în constatare, aceasta având posibilitatea promovării unei acţiuni în realizare, scopul acţiunii în constatare fiind de a solicita constatarea existenţei unui drept şi nu obligarea la plata vreunei sume de bani sau executarea unei prestaţii. A mai arătat că, prin acţiunea în constatare introdusă, reclamanta nu justifică o condiţie esenţială, şi anume interesul, atâta timp cât ea este în culpă, nu şi-a onorat în totalitate obligaţiile contractuale.
La 23 iulie 2019, pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin a formulat cerere reconvenţională, solicitând să se constate dreptul său de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie constituită, de a o executa şi reţine pentru repararea prejudiciului ce i s-a cauzat ca urmare a executării necorespunzătoare a unor lucrări (lucrări parţiale ce s-au constatat a fi neconforme din punct de vedere calitativ) şi nefinalizarea tuturor lucrărilor ce fac obiectul contractului de lucrări nr. x/2012.
La 12 august 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar S.C. B.. a formulat răspuns la întâmpinare şi la precizarea/completarea întâmpinării formulate de către pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin, solicitând, în principal, în conformitate cu prevederile art. 208 alin. (2) din C. proc. civ., a se constata că, atât întâmpinarea, cât şi precizarea şi completarea la întâmpinare sunt depuse cu depăşirea termenului de depunere, fiind, astfel, decăzută din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii respectiv excepţia lipsei de interes şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, neinvocate în termenul legal
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de suspendare a soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2017 şi a dosarului cu nr. x/2016 al Tribunalului Caraş-Severin, respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii, respingerea excepţiei de neexecutare a restituirii garanţiei de bună execuţie
Pe fond, a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la efectuarea tuturor demersurilor necesare deblocării şi eliberării parţiale a garanţiei de execuţie, după scăderea eventualului prejudiciu dovedit de pârâtă conform normelor legale şi contractuale şi la plata cheltuielilor de judecată.
La 28 august 2019, reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională solicitând, pe cale de excepţie, să se constate că, în conformitate cu prevederile art. 209 alin. (4) din C. proc. civ., cererea reconvenţională este depusă cu depăşirea termenului prevăzut de lege şi anume odată cu întâmpinarea, pârâta fiind, astfel, decăzută din dreptul de a formula cerere reconvenţională.
Pe fondul cauzei, în situaţia în care instanţa va constata că pârâta nu este decăzută din dreptul de a depune cerere reconvenţională, a solicitat suspendarea soluţionării cererii reconvenţionale în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 sau respingerea acţiunii în constatarea dreptului de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie ca fiind prescris.
A mai solicitat respingerea cererii de a executa contul de garanţie al reclamantei şi reţinerea sumelor din acest cont cu titlul de reparare a unui presupus prejudiciu, în principal, ca fiind prescris acest drept şi, în subsidiar, ca nelegală deoarece reclamanta se află în procedura insolvenţei, cererea fiind şi nefondată deoarece presupusul prejudiciu a fost imputat unui prepus al pârâtei.
La 23 septembrie 2019, pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către reclamanta pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar S.C. B.., solicitând respingerea apărării acesteia faţă de cererea reconvenţională şi admiterea cererii reconvenţionale.
Prin încheierea din 24 octombrie 2019, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a respins excepţia tardivităţii întâmpinării, a admis în parte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată cu privire la primul petit şi a unit cu fondul excepţia prematurităţii formulării cererii de chemare în judecată. De asemenea, instanţa a calificat excepţia de neexecutare a restituirii garanţiei de bună execuţie ca fiind o apărare de care va ţine cont la soluţionarea fondului cauzei. Totodată, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale materiale pe care a respins-o pe considerentul că obiectul cererii are la bază executarea unui contract de achiziţie publică, iar Legea nr. 101/2016 acordă instanţelor civile competenţa de soluţionare a cauzelor privind executarea contractelor de achiziţii publice. De asemenea, a prorogat pronunţarea asupra cererii de suspendare pentru următorul termen de judecată acordat la 7 noiembrie 2019, până la depunerea la dosar a acţiunii din dosarul nr. x/2016 de către reprezentantul pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 1576 din 7 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă a respins cererea de suspendare a judecării cauzei; a respins acţiunea civilă formulată de S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar S.C. B.. împotriva pârâtei Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş - Severin împotriva reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 108 din 13 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă a respins cererea de completare şi de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul considerentelor sentinţei civile nr. 1576/07.11.2019 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2019, formulată de pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş - Severin.
La 20 ianuarie 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar S.C. B.., a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 1576/07.11.2019 în sensul admiterii acţiunii introductive.
La 29 ianuarie 2020, pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 1576/07.11.2019, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul de a admite cererea reconvenţională aşa cum a fost formulată.
La 18 martie 2020, pârâta apelantă - reclamantă reconvenţional Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin a formulat apel împotriva sentinţei nr. 108/13.02.2020 prin care Tribunalul Caraş-Severin a respins cererea sa de completare şi de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul considerentelor sentinţei civile nr. 1576/07.11.2019 pronunţată de către Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2019, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii nr. x/29.01.2020 de completare şi îndreptare a erorii materiale aşa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 138 din 1 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelurile formulate de către apelantele S.C. A. S.R.L. şi Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 1576/07.11. 2019 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2019. De asemenea, a respins apelul formulat de către apelanta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 108/13.02.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Caraş-Severin.
Împotriva deciziei sus menţionate, au formulat recurs, în termen legal, ambele părţi litigante.
Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. B.. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., casarea deciziei civile nr. 138/01.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.
În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a nesocotit normele de drept material aplicabile în speţă, dar şi că nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra cererii formulate în subsidiar.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
La 27 ianuarie 2021, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin.
La 15 februarie 2021, intimata-pârâtă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., formulând, totodată, şi apărări pe fondul cauzei, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
La 22 februarie 2021, respectiv, la 23 februarie 2021, întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante.
Recurenta-reclamantă nu a înţeles să uzeze de dreptul de a formula răspuns la întâmpinare.
Prin recursul formulat împotriva aceleiaşi decizii a Curţii de Apel Timişoara, pârâta Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin a solicitat, în temeiul art. 486-488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., casarea în parte a deciziei civile recurate în ceea ce priveşte respingerea apelurilor formulate de această parte, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
În esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a reţinut motive străine de natura cauzei, cu aplicarea greşită a normelor de drept material. Totodată, a susţinut că, prin decizia recurată, instanţa a încălcat şi reguli de procedură.
În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
La 28 ianuarie 2021, cererea de recurs a pârâtei a fost comunicată intimatei-recurente-reclamante.
La 16 februarie 2021, intimata-recurentă-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. B.. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului recurentei-pârâte, ca nefondat.
La 23 februarie 2021, întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte.
La 26 februarie 2021, recurenta-pârâtă Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de aceasta, reiterând solicitarea de admitere a recursului propriu, astfel cum a fost formulat.
În şedinţa publică de la 18 mai 2021, Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asupra căruia, cu prioritate, reţine următoarele:
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o cerere ce decurge din executarea unui contract de achiziţie publică, contract asimilat, potrivit legii, actului administrativ, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016.
Prin acest act normtiv a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii.
De asemenea, Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică şi cererilor privind executarea contractelor sus-menţionate, categorie de litigii în care se include şi cererea dedusă judecăţii.
Art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data începerii procesului - 20 iunie 2019, prevede că "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante."
Potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la momentul iniţierii procesului, "hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."
Totodată, potrivit art. 68 din Legea nr. 101/2016, "dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."
Conform art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ. hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
Analiza coroborată a textelor legale sus-menţionate relevă faptul că, în condiţiile în care, prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanţei civile competente material să soluţioneze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că, în lipsa unor dispoziţii exprese în acest sens, nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze şi nici procedura specială de soluţionare a acesteia.
Prin urmare, trimiterea la dispoziţiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenţei materiale (funcţională şi procesuală) a instanţei civile competente să soluţioneze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţii publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă, implicit, şi asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar şi prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).
În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, anterior pronunţării hotărârii recurate, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020, prin care s-a stabilit că:
"În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), …….:
Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."
Aşadar, raportat la forma în vigoare la data începerii procesului a dispoziţiilor art. 55 alin. (3) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în interpretarea dată de instanţa supremă prin decizia nr. 40/2020, în speţă hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă se atacă cu recurs la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti.
Calificarea greşită a căii de atac a avut drept consecinţă nelegala compunere a completului de judecată, întrucât instanţa ierarhic superioară/Curtea de Apel Timişoara a pronunţat decizia în completul prevăzut de lege pentru judecata apelului, format din doi judecători, în loc de trei judecători, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
Pentru aceste considerente, constată fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanţei potrivit dispoziţiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, faţă de nelegalitatea deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) teza I C. proc. civ., să admită recursul, să caseze decizia atacată şi să trimită cauza aceleiaşi curţi de apel, spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursului.
În condiţiile admiterii acestui motiv de recurs, care atrage casarea hotărârii pentru nelegala alcătuire a instanţei, analiza motivelor de recurs dezvoltate de părţi devine de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. B.. împotriva deciziei civile nr. 138 din 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia de Drumuri Judeţene Caraş-Severin împotriva aceleiaşi decizii.
Casează, în tot, decizia civilă nr. 138 din 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă şi trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2021.