Recusal motion stamp duty: inadmissible appeal against final reconsideration decision under Emergency Ordinance 80/2013

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin încheierea nr. 4 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, stabilită în dosarul nr. x/2020, aferentă cererii formulate de recuzare a completului de judecată.

În motivare, s-a reţinut că în cadrul recuzării nu sunt dezbătute aspecte legate de fondul cauzei, taxa judiciară de timbru fiind stabilită independent de natura pricinii în raport cu care s-a formulat o atare solicitare.

Susţinerea petentului că dosarul în care a formulat cerere de recuzare are ca obiect un litigiu de muncă scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, nu are nici o relevanţă în cadrul soluţionării cererii de recuzare pentru care legiuitorul a prevăzut o taxă de timbru distinctă, specifică unui asemenea incident procedural.

Scutirea de la plata taxei judiciare de timbru reglementată de dispoziţiile art. 270 din Codul muncii, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. art. 1 alin. (3) şi 29 alin. (1) lit. 1) din O.U.G. nr. 80/2013 se referă la actele de învestire a instanţei de judecată şi nu la cererea incidentală care are ca obiect recuzarea completului de judecată. Pentru cererile de recuzare s-a reglementat o taxă judiciară distinctă care se calculează în funcţie de numărul persoanelor recuzate, pentru a preîntâmpina formularea unor cereri abuzive, care să conducă la tergiversarea soluţionării cauzei.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs A., prin care a solicitat admiterea căii de atac în sensul rejudecării cauzei, în temeiul art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., art. 6 din C.E.D.O. şi art. 52 din Constituţia României.

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Calea de atac a recursului este exercitată împotriva încheierii nr. 4 din 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..

Art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că cererea de reexaminare se soluţionează [...], prin încheiere definitivă.

În speţă, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost soluţionată o cerere de reexaminare a unei taxe judiciare de timbru, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă, prin calea de atac formulată încercându-se o repunere în discuţie a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de recuzare, criticându-se modalitatea de stabilire a acesteia, precum şi cea de soluţionare a cererii de reexaminare, aspect care nu poate fi acceptat.

Reexaminarea este singura posibilitate prevăzută de lege pentru cel nemulţumit de cuantumul taxei judiciare de timbru la plata căreia a fost obligat, cale de atac specifică la care recurentul a şi apelat. Prin prezenta decizie, nu se poate concluziona în sensul dorit de recurent, fără a se aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească definitivă. Indiferent de aspectul tranşat printr-o astfel de hotărâre, cuprinsul său se bucură de prezumţia absolută şi irefragabilă de legalitate şi temeinicie, astfel că nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească.

Drept urmare, cum în speţă calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive [pronunţate în soluţionarea unei cereri de reexaminare, astfel cum rezultă din prevederile art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013], prezentul recurs apare ca fiind inadmisibil, faţă de prevederile art. 483 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea nr. 4 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte reamintind şi dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu precizarea că excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezentul cadru procesual ar fi putut face obiect de dezbatere şi analiză doar în subsidiar, respectiv în măsura şi în eventualitatea declarării admisibilităţii căii extraordinare de atac, împrejurare care în speţă nu s-a materializat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 4 din 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.