Pension recalculation dispute; inadmissibility of constitutional exception due to lack of relevance to the specific dispute and failure to articulate concrete unconstitutionality grounds.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

În motivare, s-a reţinut că prevederile legale care formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, anume dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 114/2018, nu au incidenţă în cauză, întrucât, pe de o parte, nu s-a formulat cerere expresă în acest sens, obiectul cauzei fiind contestaţie împotriva deciziei de pensionare, iar, pe de altă parte, deşi excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către una din părţile din proces, respectiv de către apelantul reclamant, prevederile legale nu vizează petitul cererii deduse prezentei judecăţi, aşa cum a fost precizată.

Chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate nu a făcut anterior obiectul unei decizii de admitere a Curţii Constituţionale de declarare a neconstituţionalităţii textului de lege criticat, s-a constatat că cererea de sesizare este inadmisibilă potrivit art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea încheierii din 22 februarie 2022 şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 din O.U.G. nr. 114/2018 este admisibilă din perspectiva abordării Codului european de securitate socială, dar şi din perspectiva despăgubirii reclamantului ca urmare a neaplicării corecte a legii pensiilor de către intimată, urmare a unui calcul greşit şi a faptului că o ordonanţă a modificat o lege, deşi are un rang normativ inferior şi nu reliefează voinţa poporului, care este reprezentat în stat de Parlament şi nu de Guvern.

Totodată, prin respingerea cererii de sesizare, reclamantului i s-a încălcat un drept constituţional, decizia nr. 874/2010 a Curţii Constituţionale statuând că pensia este un drept patrimonial, constituţional şi preconstituit şi nu poate fi diminuată prin proasta gestionare a bugetului de către Guvern, care a emis O.U.G. nr. 114/2018, precum şi dreptul la un proces echitabil, deoarece Curtea de Apel Alba Iulia nu a cercetat fondul cauzei.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând motivele de recurs invocate, care, în drept se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Rezultă din textul de lege mai sus citat că, pentru a putea fi admisă sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) existenţa unui proces, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apărând ca un incident procedural ridicat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) excepţia de neconstituţionalitate trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, concretizat în existenţa unei legături cu speţa a excepţiei invocate.

Aşadar, acest text de lege instituie obligaţia în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia, cerinţele de admisibilitate a excepţiei fiind şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Totodată, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăţi şi pronunţarea unei soluţii în ceea ce o priveşte, care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul civil, ceea ce presupune existenţa unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 potrivit căruia:

"Prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2019, valoarea punctului de pensie se menţine la 1.100 RON şi, începând cu 1 septembrie 2019, valoarea punctului de pensie se majorează cu 15% şi este de 1.265 RON" nu îndeplineşte condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, întrucât, având în vedere stadiul concret în care se află cauza, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor invocate nu poate avea o înrâurire cu privire la soluţia ce se pronunţă în cauză, în condiţiile în care acestea se completează cu alte dispoziţii prevăzute în legi speciale, cu aceeaşi finalitate a căror neconstituţionalitate nu a fost invocată sau constatată.

Este de menţionat faptul că petentul nu a dezvoltat critici concrete de neconstituţionalitate şi nu a arătat modul în care dispoziţiile normei procesuale contestate contravin celor constituţionale, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.", în acelaşi sens fiind şi jurisprundenţa Curţii Constituţionale, anume decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, în care se arată că:

"simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu."

Având în vedere argumentele anterior expuse, Înalta Curte reţine că motivele invocate de recurent nu au aptitudinea de a contura nelegalitatea încheierii atacate, pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 22 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.