Peremption of civil appeal due to six-month procedural inactivity and failure to appear

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin încheierea din 16 aprilie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac în sensul rejudecării cauzei, în temeiul art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., art. 6 din C.E.D.O. şi art. 52 din Constituţia României.

În motivare, s-a susţinut că, faţă de împrejurarea că execută o pedeapsă privativă de libertate, Penitenciarul Vaslui în mod nejustificat a refuzat să facă aplicarea art. 86-87 din O.U.G. nr. 157/2016, pentru deplasarea cu mijloace de transport publice sau personale la instanţa de judecată, în vederea participării la şedinţele de judecată în cauza sa.

Totodată, a arătat că, la 17 aprilie 2019, avea un proces pe rolul secţiei penale, unde prezenţa sa era necesară, fiind în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată, astfel încât în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Recurentul a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului.

Prin încheierea din 8 aprilie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a constatat suspendarea de plin drept a judecăţii, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 la Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României.

Prin încheierea din 15 iulie 2020, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere că, deşi au fost legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

La 10 martie 2022 a fost întocmit referatul cu propunere de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit art. 416 din C. proc. civ.

Înalta Curte a invocat, din oficiu excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare de la judecată a părţii.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 15 iulie 2020, când cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor din proces în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar de la această dată acestea nu au efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din lipsa de stăruinţă în judecată a părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 din C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.