Construction subcontractor payment dispute; inadmissibility of appeal for non-payment of judicial stamp fee

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 februarie 2009, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B., la plata sumelor de: 1.391.736,75 RON, aferentă facturilor nr. x/29.09.2006, nr. x/31.10.2006, nr. x/30.11.2006, nr. x/29.12.2006, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii executate de A. în perioada august - noiembrie 2006, în temeiul contractului de subantrepriză nr. x/20.10.2003; 1.201.588,47 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform art. 22.1 din contract, din care: suma de 746.143,45 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente facturilor achitate cu întârziere pe perioada desfăşurării raporturilor contractuale, şi suma de 455.445,02 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 03.02.2009, aferente facturilor neachitate; a solicitat totodată obligarea pârâtei la plata diferenţei de curs valutar pentru facturile enumerate.

Pârâta B., prin cererea reconvenţională formulată, a solicitat obligarea reclamantei S.C. A. S.A. la plata sumei de 1.035.298,85 Euro, respectiv 4.437,497,93 RON, din care: 156.056,73 euro - reprezentând penalităţi pentru neexecutarea la timp a contractului, calculate conform art. 22.1 din contractul de subantrepriză nr. x/20.10.2003; 189.028,53 euro - reprezentând costuri înregistrate de pârâtă pentru mobilizarea în vederea finalizării lucrărilor care nu au fost terminate de subantreprenor; 690.213,56 euro - reprezentând costuri suplimentare suportate de pârâtă pentru executarea cu celeritate a lucrărilor restante care nu au fost finalizate de subantreprenor.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 17367 din 10 octombrie 2011, a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 455.444,98 RON reprezentând penalităţi aferente facturilor achitate cu întârziere, suma de 1.391.736,75 RON - debit neachitat şi suma de 1.410.345,64 RON - penalităţi de întârziere aferente acestui debit, calculate până la 31.12.2010, precum şi în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal şi a respins cererea reconvenţională.

Împotriva acestei hotărâri, ambele părţi au declarat apel; Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 374 din 17 octombrie 2013, a admis apelul declarat de apelanta B., a schimbat, în parte, sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul că a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., a obligat pârâta B. să plătească reclamantei-pârâte S.C. A. S.A. următoarele sume: 1.334.825,19 RON, cu titlu de contravaloare lucrări efectuate în perioada august - noiembrie 2006; 420.676,70 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente facturilor achitate cu întârziere şi suma de 1.794.420,60 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului neachitat, calculate de la scadenţă până la 26 martie 2012; a admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă B., a obligat reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. să plătească pârâtei reclamante B. suma de 8716,5 euro, cu titlu de lucrări neexecutate; a menţinut dispoziţia privind obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în fond şi a anulat, ca insuficient timbrat apelul declarat de apelanta S.C. A. S.A.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A. Bucureşti şi pârâta B..

Prin decizia nr. 3410 din 5 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia tardivităţii declarării recursului de către recurenta-pârâtă B.; a admis recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. Bucureşti şi de recurenta-pârâtă B., a casat în parte decizia recurată, şi, în consecinţă, a dispus trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului formulat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 17367 din 10 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, menţinând, în rest, dispoziţiile deciziei recurate.

În motivarea acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus, în condiţiile în care a obligat apelanta-pârâtă la penalităţi de întârziere într-un cuantum mai ridicat decât cel acordat de prima instanţă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 595A din 4 aprilie 2019, a admis apelul declarat de apelanta B., a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A., a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte următoarele sume: 1) 431.489,39 RON c-val. penalităţi facturi achitate cu întârziere; 2) 233.471,84 euro valoare lucrări, organizare de şantier şi diferenţa preţ motorină pentru perioada aug. - nov. 2006; 3) penalităţi în ce priveşte sumele stabilite la pct. 2 în cuantum de 0,07% pe zi de întârziere, calculate din a 61-a zi de la emiterea fiecărei facturi, respectiv de la data expirării termenului de 5 zile de la încasarea sumei de la beneficiarul final C.N.A.D.N.R. şi până la data plăţii, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, în ce priveşte respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată în fond şi a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 23810 RON cheltuieli de judecată în apel, compensând cheltuielile de judecată şi obligând intimata la plata către apelantă a sumei de 18.810 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.

Prin decizia nr. 1551 din 15.09.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis ambele recursuri şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut că decizia recurată este criticabilă din perspectiva lipsei unei analize asupra clauzelor contractuale în temeiul cărora s-au desfăşurat raporturile juridice între părţi, aspecte constatate şi în considerentele aferente căii extraordinare de atac a reclamantei. Astfel, în soluţionarea apelului pârâtei, cu privire la acţiune şi la cererea reconvenţională, nu rezultă din considerentele deciziei atacate modul de stabilire a preţului contractual în funcţie de valoarea lucrărilor executate, a serviciilor prestate ori a bunurilor furnizate, dacă beneficiarul trebuia să plătească preţul convenit sau acesta putea fi modificat şi, mai cu seamă, nu există o analiză asupra îndeplinirii obligaţiilor subantreprenorului (reclamanta) de a da socoteală pârâtei asupra stadiului lucrărilor, a serviciilor prestate şi asupra cheltuielilor efectuate. Nici analiza asupra suspendării executării obligaţiilor reclamantei nu este completă, nefiind analizate apărările pârâtei privind inexistenţa unei justificări pentru neexecutarea integrală a obligaţiilor contractuale ale reclamantei. În acelaşi timp, se impunea o delimitare a raporturilor juridice determinate de cele două contracte distincte, de antrepriză şi de subantrepriză şi observarea relativităţii efectelor acestora, recepţia lucrărilor efectuate de subantreprenor fiind diferită de recepţia finală a lucrărilor de către beneficiar.

Curtea de apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin încheierea din 20 septembrie 2021 a respins cererea de refacere a expertizei contabile formulată de apelanta-pârâtă şi a constatat că cererea de efectuare a unei noi expertize în construcţii formulată de intimata-reclamantă a rămas fără obiect, iar prin decizia civilă nr. 2026 din 13 decembrie 2021, aceeaşi instanţă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Webuild S.P.A. Milano - Sucursala România Bucureşti (fostă B.).

Împotriva încheierii şi deciziei, pârâta Webuild S.P.A. Milano - Sucursala România Bucureşti (fostă B.) a formulat recurs, solicitând, în principal, casarea deciziei şi a încheierii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., fiind necesară administrarea de probe, respectiv refacerea raportului de expertiză contabilă administrat în cauză; în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii în intregime a apelului subscrisei, astfel cum a fost formulat, schimbării în tot a sentinţei civile nr. 17367/10.10.2011 a Tribunalului Bucureşti, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale formulate de subscrisa, cu consecinţa obligării intimatei la plata sumei de 1.035.298,85 EUR, reprezentând echivalentul în RON a 4.437.497,93 RON (la un curs de 4,2862 RON/EUR valabil la data introducerii cererii reconvenţionale), în temeiul art. 304 pct. 5,7 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, că aceasta cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Analizând, cu prioritate excepţia netimbrării recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Deşi recurenta a fost încunoştiinţat cu privire la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 48.068,31 RON datorată pentru soluţionarea recursului declarat, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, însuşi reprezentantul convenţional al acesteia arătând prin susţinerile de la termenul de astăzi, faptul că nu s-a primit aprobare pentru achitarea acesteia, aspect consemnat în practicaua prezentei decizii.

Potrivit dispoziţiilor legale, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii.

De asemenea, prevederile art. 3021 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 stabilesc faptul că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Totodată, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit mijlocul procesual reglementat de norma specială menţionată.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, va anula ca netimbrat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data introducerii acţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă Webuild SPA Milano - Sucursala România Bucureşti (fostă B.) împotriva încheierii din 20 septembrie 2021 şi deciziei civile nr. 2026 din 13 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2022.