Military pension recalculation appeal declared inadmissible due to statutory exclusion of labor and social security disputes from cassation

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. x/2019 la data de 19.08.2019,reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI IALOMIŢA (Serviciul Financiar Contabil), solicitând: obligarea pârâtelor la repunerea în termen a petentului A. în vederea stabilirii perioadei de 6 luni de zile, conform legii 223/2015, perioadă valorificată în vederea stabilirii bazei de calcul; obligarea pârâtelor la modificarea perioadei de calcul de 6 luni de zile, cerută în mod imperativ de Legea 223/2015 şi avută în vedere la momentul valorificării acesteia, motivat de situaţia de caz fortuit, invocată de petent în prezenta cerere de chemare în judecata; obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa de acordare către petent a bazei de calcul pentru pensie, aferentă perioadei 01.01.2004-30.06.2012 şi perioada 01.07.2012 - 31.07.2015, în vederea comparării acesteia şi a valorificării ei, în conformitate cu hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile dintre petent şi fostul angajator; obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI de valorificare a bazei de calcul şi a perioadei indicate de petent, cu consecinţa modificării cuantumului pensiei cuvenite petentului.

Prin sentinţa civilă nr. 487/F/25.06.2020, Tribunalul Ialomiţa a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, invocată de pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, iar pe fond a respins ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 4462/23.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 487/25.06.2020 pronunţate de Tribunalul Ialomiţa - Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu intimaţii-pârâţi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE,INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI IALOMIŢA (SERVICIUL FINANCIAR CONTABIL).

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., invocând în drept dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 3689 din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-A conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 4462/23.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI IALOMIŢA (SERVICIUL FINANCIAR CONTABIL), ca fiind tardiv declarată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, întrucât decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, cât şi cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (în speţa, a regulilor de procedură privind calculul termenelor legale privind exercitarea căilor de atac) şi modificarea în tot a decizia atacate, cu consecinţa admiterii contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susţinut că, în mod nelegal, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare (excepţie pe care a invocat-o din oficiu), odată ce, potrivit art. 506 C. proc. civ., legiuitorul a statuat, în mod expres, că această contestaţie în anulare poate fi formulată cel mai târziu într-un an de la data când hotărârea a rămas definitivă, termen care în cauza pendinte nu este împlinit, prin raportare la momentul pronunţării hotărârii (23.11.2020).

În plus, a susţinut contestatorul, instanţa nu a procedat în mod corect nici în timpul şedinţei de judecată, atunci când a interpelat pe apărătorul său şi l-a întrebat de ce nu a formulat o cerere de completare a dispozitivului, întrucât este vorba despre o omisiune a inserării motivării (copy/paste) şi, în mod sigur, această motivare se află rătăcită pe un memory stick, ceea ce în opinia sa echivalează atât cu o antepronunţare, cât şi cu o atitudine vădit părtinitoare (contestatorul a solicitat a fi înaintată înregistrarea audio de la termenul de judecată din 23.06.2021, privind cauza de faţă).

În final, contestatorul a solicitat a se observa că, ulterior respingerii contestaţiei sale, la data de 06.07.2021, Curtea de Apel Bucureşti s-a sesizat "din oficiu" şi a dispus îndreptarea omisiunii privind inserarea considerentelor instanţei de apel în cuprinsul deciziei atacate anterior cu contestaţia în anulare. Astfel, reiese o dată în plus că această cale de atac extraordinară formulată (contestaţia în anulare) este pe deplin fondată.

Intimata CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În şedinţa publică din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare pe acest aspect.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs vizează o decizie (nr. 3689 din 23 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-A conflicte de muncă şi asigurări sociale), prin care a fost respinsă ca fiind tardiv declarată o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri date în apel, într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

De asemenea, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Deopotrivă, dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 3689 din 23 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-A conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2022.