Labor conflict jurisdiction: fixed by claimant’s election of workplace court despite subsequent termination

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 3 septembrie 2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate sau să stabilească că reclamanta a suferit un accident de muncă sau a dobândit o boală profesională, să oblige pârâta să-i asigure în mod real un loc de muncă adaptat specificului afecţiunilor medicale dobândite, să constate sau să se stabilească că reclamanta a fost discriminată, ameninţată şi hârţuită moral la locul de muncă de către pârâtă direct sau indirect prin prepuşii săi; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 37/2022 din 11 ianuarie 2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa astfel, evocând dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, a reţinut că cererile având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind astfel reglementată în mod expres o competenţă teritorială exclusivă şi absolută în această materie.

Constatând că reclamanta nu are domiciliul sau reşedinţa şi nici locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Cluj, în condiţiile în care contractul de muncă încheiat cu pârâta a încetat, iar decizia de concediere nu a fost atacată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, în raza căruia reclamanta îşi are domiciliul, respectiv în Ploieşti, judeţul Prahova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la 25 ianuarie 2022.

Prin sentinţa civilă nr. 525 din 1 martie 2022, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, a evocat dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, reţinând că reclamanta a ales să învestească Tribunalul Cluj, instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de muncă, cât şi domiciliul de fapt.

Instanţa a mai constatat că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea la punctul de lucru al angajatorului din municipiul Cluj Napoca şi că din actele de la dosar rezultă că domiciliul de fapt era tot pe raza judeţului Cluj, deşi în cartea de identitate aceasta avea domiciliul în Ploieşti.

Totodată, instanţa a apreciat că elementul determinant în stabilirea competenţei este voinţa reclamantei, care a înţeles să învestească Tribunalul Cluj şi că la momentul formulării acţiunii reclamanta era în derularea contractului individual de muncă cu societatea pârâtă.

Astfel, a reţinut că reclamanta şi-a exprimat opţiunea legală privind instanţa competentă teritorial să îi soluţioneze cauza, alegând Tribunalul Cluj, instanţă care, fiind deopotrivă competentă, nu-şi poate declina competenţa.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 20 aprilie 2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea acţiunii, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând să constate sau să stabilească că a suferit un accident de muncă sau a dobândit o boală profesională şi să oblige pârâta să-i asigure în mod real un loc de muncă adaptat specificului afecţiunilor medicale dobândite, să constate că reclamanta a fost discriminată, ameninţată şi hârţuită moral la locul de muncă de către pârâtă direct sau indirect prin prepuşii săi şi obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar potrivit art. 216 din aceeaşi lege, dispoziţiile referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Din coroborarea textelor legale mai sus enunţate rezultă că în materia conflictelor de muncă competenţa teritorială este alternativă, respectiv fie cea de la locul unde reclamantul îşi are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, acesta având alegerea între instanţele deopotrivă competente, opţiune care se manifestă prin învestirea uneia dintre instanţe.

În cauză, domiciliul reclamantei se află în Ploieşti, judeţul Prahova, potrivit menţiunii din cartea de identitate, iar locul de muncă al acesteia se situa la punctul de lucru al angajatorului din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, potrivit contractului individual de muncă.

Prin urmare, atât Tribunalul Prahova, cât şi Tribunalul Cluj erau deopotrivă competente să soluţioneze prezenta cauză, elementul determinant în stabilirea competenţei fiind voinţa reclamantei.

Reclamanta A. a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, instanţă în a cărei rază teritorială se afla locul său de muncă la data sesizării instanţei, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, fiind fără relevanţă faptul că ulterior promovării acţiunii raporturile de muncă au încetat.

Astfel, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Cluj, reclamanta şi-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei de la locul său de muncă.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2022.