Insolvency creditor recusal based on alleged judicial lack of specialization and impartiality

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

La data de 15 iunie 2017 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2017, cererea debitoarei S.C. A. S.R.L., care a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

La termenul din 8 octombrie 2018 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 5416, prin care a fost confirmat planul de reorganizare propus de către creditorii debitoarei S.C. A. S.R.L., respectiv B., C. şi S.C. D. S.R.L.

La termenul din 12 noiembrie 2018 s-a depus la dosarul nr. x/2017, hotărârea adunării asociaţilor debitoarei S.C. A. S.R.L. din data de 9 noiembrie 2018, care a hotărât înlocuirea administratorului special E. cu F..

În Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2019 a fost publicat tabelul definitiv al creditorilor debitoarei S.C. A. S.R.L.

Împotriva tabelului definitiv publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2019 creditorul G. a formulat o contestaţie, în contradictoriu cu administratorul judiciar H.. şi intimaţii B. şi I., solicitând eliminarea în tot a creanţei creditorului B. în valoare de 62.828.936,95 RON.

Dosarul a fost înregistrat, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 21 decembrie 2018.

Creditorul G. a înregistrat la data de 27 decembrie 2018, sub nr. x/2018, în temeiul art. 113 din Legea nr. 85/2014, o contestaţie la tabelul definitiv publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018, solicitând, în principal, anularea în tot a acestuia, iar, în subsidiar, modificarea tabelului în sensul eliminării în tot a creanţei numitului B. în valoare de 62.808.936,95 de la poziţia 27, precum şi modificarea poziţiilor 2, 5, 6, 7, 9, 14, 16, 21, 22, 25 şi 26 din tabel (fără a indica ce creditori sunt înscrişi la aceste poziţii) şi revenirea la situaţia anterioară cuprinsă în tabelul definitiv al debitoarei S.C. A. S.R.L. publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 14474/24.07.2018.

Creditorul J. S.A. a înregistrat la data de 27 decembrie 2018 (data poştei), sub nr. x/2019, în contradictoriu cu creditorul-intimat B., administratorul judiciar H.. al debitoarei S.C. A. S.R.L. şi cu administratorul special al acesteia, F., o contestaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 şi art. 113 din Legea nr. 85/2014, la tabelul definitiv publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018, solicitând înlăturarea în tot sau măcar în parte, a creanţei creditorului B. în valoare de 62.808.936,95 de la poziţia 27.

Creditorul K.. a înregistrat la data de 27 decembrie 2018 (data poştei), sub nr. x/2019, în contradictoriu cu creditorul-intimat B. şi administratorul judiciar H.. al debitoarei S.C. A. S.R.L. o contestaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 85/2014, la tabelul definitiv publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018, solicitând eliminarea în tot a creanţei înscrise pe numele creditorului B., aflată la poziţia 27 din înscrisul publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018.

Creditorul K.. a înregistrat la data de 27 decembrie 2018 (data poştei), sub nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul I. şi administratorul judiciar H.. al debitoarei S.C. A. S.R.L. o contestaţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 85/2014, la tabelul definitiv publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018, solicitând eliminarea în tot a creanţei înscrise pe numele creditorului B., aflată la poziţia 27 din înscrisul publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018.

La termenul din 4 februarie 2019 judecătorul-sindic a pus în discuţia părţilor şi a dispus conexarea cauzelor.

La termenul din 18 martie 2019 s-a dispus conexarea cauzei nr. x la cauza nr. y.

Prin sentinţa civilă nr. 2660 din 3 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui I. şi s-au respins contestaţiile formulate de creditorii G. şi K.., în contradictoriu cu administratorul judiciar H.. şi intimatul I., împotriva tabelul definitiv publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-au respins contestaţiile formulate de creditorii G., K.. şi L. S.A., în contradictoriu cu H.., administratorul judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L., cu administratorul special al acesteia, F., precum şi cu intimatul- creditor B. împotriva tabelul definitiv publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinţei civile nr. 2660 din 3 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă au declarat apel creditoarea G., debitoarea S.C. A. S.R.L. prin administrator special E., creditoarea K.. şi creditoarea S.C. M. S.R.L. (succesoarea L.), solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei la tabelul definitiv de creanţe publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 24079/18.12.2018.

La termenul din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a luat act de transmisiunea calităţii procesuale de la L. S.A. la M. S.R.L. şi a dispus scoaterea din cauză a L.

La data de 31 octombrie 2019 petentul B. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată format din domnul judecător N. şi doamna judecător O., solicitând admiterea cererii şi repartizarea cauzei unui alt complet de apel.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de recuzare formulată de petentul B., ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 28 noiembrie 2019 petentul B. a invocat excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată din care face parte domnul judecător N..

Prin declaraţia verbală formulată în şedinţă publică şi, ulterior, prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2019, petentul B. a solicitat admiterea cererii de recuzare privind pe domnul judecător N., apreciind că acesta este incompatibil să judece excepţia nelegalei compuneri/constituiri a completului de judecată.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 3 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea privind pe domnul judecător N..

Prin decizia civilă nr. 2205 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au anulat motivele suplimentare de apel din data de 26 noiembrie 2019 depuse de apelanta-creditoare S.C. M. S.R.L. (succesoarea L.) împotriva sentinţei civile nr. 2660/03.05.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-creditori G., K. şi B., intimata-debitoare S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. şi prin administrator judiciar H.. şi intimatul I., ca tardiv formulate; s-au admis apelurile formulate de apelantele-creditoare G., K.. şi S.C. M. S.R.L. (succesoarea L.) şi de apelanta-debitoare S.C. A. S.R.L. prin administrator special E. împotriva sentinţei civile nr. 2660/03.05.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar H.., intimatul-creditor B. şi intimatul I.; s-a schimbat, în parte, sentinţa apelată în sensul că: s-au admis contestaţiile la tabelul definitiv de creanţe publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 24079/18.12.2018, formulate de creditoarele G., K.. şi S.C. M. S.R.L. (succesoarea L.), în contradictoriu cu creditorul B. şi debitoarea S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar H.. şi prin administrator special E.; s-a dispus înlăturarea din tabelul definitiv de creanţe al debitoarei S.C. A. S.R.L. a creanţei chirografare în sumă de 62.808.936,95 RON având ordinea de plată prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014 cu care a fost înscris creditorul B.; s-au menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

Împotriva încheierilor din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019 şi de la 3 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, recurentul B. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 29 mai 2020.

I. Recursul formulat împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Recurentul a învederat că la termenul de judecată din 31 octombrie 2019 a formulat cerere de recuzare a judecătorilor N. şi O., însă a fost respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019, cu motivarea că argumentele utilizate nu au format convingerea Curţii în sensul că domnul judecător N. ar fi incompatibil în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Recurentul a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii din 11 noiembrie 2019, casarea deciziei civile nr. 2205 din 19 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Consideră că prin respingerea cererii de recuzare au fost încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

S-a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia includerea, la pct. 13, şi a "altor elemente" care pot naşte îndoieli cu privire la imparţialitate reprezintă o veritabilă normă de protecţie a persoanei care formulează cererea de recuzare, prin lărgirea sferei cazurilor de incompatibilitate cu orice alte elemente concrete ce pot fi probate, de către persoana interesată, a fi de natură a prilejui îndoieli asupra imparţialităţii judecătorului.

În opinia recurentului, prin probele administrate în susţinerea cererii de recuzare s-a demonstrat faptul că instanţa a dat dovadă de subiectivism şi prejudecăţi cu privire la modul în care părţile îşi exercită drepturile în cauzele ce privesc procedura de insolvenţă a debitoarei S.C. A. S.R.L. Astfel, menţionează că modul în care domnul judecător N. s-a adresat părţilor în şedinţa de judecată din data de 3 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2017 denotă faptul că magistratul nu are detaşarea necesară pe care i-o impune funcţia sa.

În acest sens, recurentul a redat fragmentul din înregistrarea şedinţei de judecată (Anexa 2 la cererea de recuzare), apreciind că modul în care judecătorul s-a adresat părţilor creează temerea că acesta nu este imparţial.

Susţine că are temerea că nu îşi poate exercita dreptul la apărare, deoarece există riscul ca, orice demers judiciar pe care îl va întreprinde, să fie interpretat ca fiind de rea-credinţă.

Cu titlu de exemplu, s-a arătat că simpla formulare a unei cereri de amânare a judecăţii până la soluţionarea altor dosare a fost catalogată de completul de judecată ca fiind "la limita relei credinţe" prin decizia nr. 644 pronunţată în dosarul nr. x/2017 (Anexa 3 la cererea de recuzare).

Totodată, a relevat faptul că în cadrul şedinţei de judecată din 3 octombrie 2019 judecătorul a apreciat că dobândirea prin cesiune de către părţi a unor noi creanţe şi formularea cererilor de admitere este o dovadă de rea-credinţă în exercitarea drepturilor, iar aceasta ar îndreptăţi instanţa să sesizeze parchetul.

Recurentul apreciază că este neîntemeiată concluzia instanţei care a respins cererea de recuzare, cu motivarea că argumentele expuse cu privire la temerea generată de ameninţarea cu plângerea penală nu ar putea fi primite, deoarece această temere nu ar fi justificată obiectiv.

Aşa cum arată instanţa de apel, în cazul în care un magistrat consideră că există motive pentru formularea plângerii penale, o poate face, întrucât acesta este comportamentul conform al cetăţenilor unui stat de drept, însă conform art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cazul în care între judecător şi una dintre părţi există un proces penal, judecătorul devine incompatibil să judece.

Prin urmare, împrejurarea că magistratul a declarat că, dacă părţile nu sunt de bună-credinţă, "instanţa să ştie exact ce să trimită la parchet" denotă faptul că domnul judecător apreciază că există premisele pentru declanşarea unui proces penal la cererea sa, dar evită să declanşeze acest proces pentru a nu fi incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În opinia recurentului, aceste elemente de fapt nasc, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, în aplicarea principiului potrivit căruia comportamentul conform al cetăţenilor unui stat de drept impune sesizarea organelor penale, magistratul ar fi trebuit să declanşeze procesul penal şi, în temeiul art. 43 alin. (2) raportat la art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., să formuleze de îndată declaraţie de abţinere.

Atâta timp cât imparţialitatea este calitatea fundamentală certă a unui judecător şi reprezintă atributul esenţial al justiţiei, aceasta trebuie să existe atât în realitate cât şi din perspectiva unui observator rezonabil.

Dacă din afară judecătorul este perceput ca fiind părtinitor, această percepţie este de natură să lase impresia că s-a cauzat un prejudiciu şi o nedreptate, distrugând astfel încrederea în sistemul de justiţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 53 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

II. Recursul formulat împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 3 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Recurentul B. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 3 decembrie 2019, casarea deciziei nr. 2205/19.12.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că la termenul din 28 noiembrie 2019 a invocat excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată din care face parte domnul judecător N., în considerarea faptului că potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Curţii de Apel Bucureşti, acest magistrat nu este specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, insolvenţă, societăţi comerciale, concurenţă neloială, registrul comerţului, ci în domeniul contenciosului administrativ şi fiscal.

Întrucât domnul judecător N. a arătat, în cadrul şedinţei de judecată din 28 noiembrie 2019, că nu formulează declaraţie de abţinere cu privire la soluţionarea excepţiei invocate, petentul B. a înţeles să îl recuze, considerând că este incompatibil să se pronunţe pe excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată din care făcea parte.

Această cerere de recuzare a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 3 decembrie 2019.

Recurentul a criticat soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de recuzare pentru următoarele motive:

1. Prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii

La termenul din 28 noiembrie 2019 completul de judecată a soluţionat excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată din care făcea parte domnul judecător N. înainte de a fi soluţionată cererea de recuzare formulată în considerarea faptului că domnul judecător N. este incompatibil să se pronunţe cu privire la această excepţie.

Prin urmare, doamna judecător O., prin soluţionarea excepţiei, înainte de a fi soluţionată cererea de recuzare, şi-a spus părerea cu privire la dreptul domnului judecător N. de a participa la soluţionarea excepţiei respective.

Cererea de recuzare formulată de petentul B. în cadrul şedinţei de judecată din 28 noiembrie 2019 a fost soluţionată de un complet format din judecătorii O. şi P., aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii din 3 decembrie 2019.

Prin urmare, încheierea din Camera de Consiliu de la 3 decembrie 2019 a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2) raportat la art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât doamna judecător O. avea obligaţia să se abţină de la soluţionarea cererii de recuzare în condiţiile în care, prin soluţionarea excepţiei la termenul de judecată din 28 noiembrie 2019 împreună cu domnul judecător N., a admis faptul că acest magistrat nu este incompatibil să soluţioneze excepţia.

2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei

În considerentele încheierii recurate, completul care a soluţionat cererea de recuzare arată că se justifică respingerea acesteia, deoarece modalitatea de constituire/compunere a completelor de judecată este prevăzută de dispoziţii legale, care reglementează modul de organizare a instanţelor, iar imparţialitatea judecătorului recuzat nu poate fi afectată de aspecte generale precum natura cauzelor de soluţionat (în cazul de faţă, în materia insolvenţei).

Instanţa a apreciat că în cererea de recuzare nu au fost indicate elemente care să justifice temerea petentului cu privire la imparţialitatea judecătorului recuzat.

În opinia recurentului B., motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a cererii de recuzare sunt străine de natura cauzei.

Prin cererea de recuzare formulată la termenul din 28 noiembrie 2019 s-a invocat existenţa unui caz de incompatibilitate în ceea ce îl priveşte pe domnul judecător N. numai pentru soluţionarea excepţiei nelegalei constituirii/compuneri a completului de judecată, în considerarea faptului că există prezumţia că are un interes în legătură cu soluţionarea excepţiei sau că imparţialitatea sa ar putea fi afectată, întrucât acest incident procedural priveşte situaţia profesională a judecătorului, respectiv specializarea sa.

Recurentul susţine că prin cererea de recuzare nu a invocat existenţa unui motiv de incompatibilitate a judecătorului pentru a judeca cauza (apelul formulat împotriva hotărârii privind contestaţia la tabel), ci doar pentru a soluţiona excepţia invocată.

Întrucât motivarea completului care a soluţionat cererea de recuzare nu răspunde acestei critici, recurentul consideră că soluţia de respingere a cererii de recuzare este nemotivată.

3. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material

Recurentul arată că prin respingerea cererii de recuzare au fost încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ.

Unul dintre elementele cele mai importante ale procesului echitabil, element în lipsa căruia celelalte garanţii ar fi lipsite de eficienţă, este imparţialitatea judecătorului.

Importanţa pe care imparţialitatea judecătorului o are în respectarea dreptului la un proces echitabil reiese, în mod clar, dintr-o serie de documente internaţionale.

Astfel, articolul 6, paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prevede că:

"orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială".

În Principiile de la Bangalore se arată că "imparţialitatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare. Ea priveşte nu doar hotărârea însăşi, ci şi întreg procesul prin care se ajunge la aceasta. Judecătorul îşi va exercita îndatoririle judiciare fără favoruri, subiectivism şi prejudecăţi. Judecătorul se va strădui să adopte o conduită, atât în instanţă, cât şi în afara acesteia, care să menţină şi să întărească încrederea publicului, a juriştilor şi a justiţiabililor în imparţialitatea judecătorului şi a corpului judiciar".

Recurentul a precizat că excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată pune în discuţie dreptul domnului judecător N. de a face parte din completul de judecată, în considerarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Întrucât excepţia invocată presupunea verificarea unor aspecte privind situaţia profesională a judecătorului, respectiv specializarea sa, recurentul B. apreciază că exista prezumţia că acesta are un interes în legătură cu soluţionarea excepţiei sau că imparţialitatea sa ar putea să fie afectată.

În acest context, pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea instanţei, se impunea admiterea cererii de recuzare a magistratului.

De asemenea, recurentul a relevat faptul că în dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, o parte a invocat aceeaşi excepţie în considerarea magistratului N., iar la data de 25 noiembrie 2019, acesta a formulat declaraţie de abţinere de la soluţionarea excepţiei cu motivarea că "în condiţiile în care aş face parte din completul de judecată care soluţionează o excepţie prin care este pusă în discuţie lipsa mea de specializare în materia insolvenţei, s-ar putea naşte temerea cu privire la o eventuală lipsă de imparţialitate, în sensul că, indiferent dacă motivele invocate în susţinerea excepţiei sunt întemeiate sau nu, aş avea dorinţa de a pronunţa o soluţie care să mă avantajeze".

Declaraţia de abţinere formulată de domnul judecător N. în dosarul nr. x/2017 a fost admisă la 26 noiembrie 2019, cu unanimitate, de un complet de judecată din care au făcut parte doamnele judecător O., P. şi Q., cu motivarea că măsura este necesară pentru a se asigura toate garanţiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Cererea de recuzare formulată în dosarul nr. x/2018 este justificată de aceleaşi motiv pentru care domnul judecător N. a declarat că se abţine în celălalt dosar, respectiv acela de a nu se naşte temerea cu privire la o eventuală lipsă de imparţialitate.

În cazul de faţă temerea recurentului că magistratul recuzat nu putea fi imparţial în soluţionarea excepţiei invocate este justificată obiectiv de împrejurarea că domnul judecător N. s-a abţinut cu 3 zile înainte de la soluţionarea aceleiaşi excepţii în dosarul nr. x/2017, cu motivarea că acest fapt este necesar pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză şi pentru a asigura aparenţa de imparţialitate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata A. S.R.L., prin administrator special E., a transmis întâmpinare la data de 13 iulie 2020, solicitând respingerea recursurilor formulate împotriva încheierilor din 11 noiembrie 2019 şi din 3 decembrie 2019, ca nefondate.

Intimata K.. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, în principal, ca inadmisibile, cu referire la faptul că este inadmisibil primul motiv de recurs invocat în ceea ce priveşte încheierea din 3 decembrie 2019, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Intimata G. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat împotriva încheierii din 11 noiembrie 2019, ca nefondat. În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 3 decembrie 2019 a solicitat respingerea acestuia, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

La 18 septembrie 2020 intimata M. S.R.L., în calitate de succesoare a L., a transmis la dosar note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul B. nu a depus la dosar răspuns la întâmpinări.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au înţeles să uzeze de acest drept.

Prin încheierea din 18 martie 2021 s-au admis, în principiu, recursurile declarate de recurentul B., stabilindu-se termen pentru judecata pe fond a acestora la 13 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierile atacate, în raport de criticile formulate şi de temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările intimatelor formulate prin întâmpinări, constată că recursurile sunt nefondate şi urmează să fie respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi recurentul şi-a întemeiat calea de atac exercitată împotriva celor două încheieri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., criticile referitoare la modul în care au fost soluţionate cererile de recuzare se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba despre incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât acest text de lege poate fi invocat în situaţia în care hotârârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu alte cuvinte, nu se poate identifica vreo încălcare a normelor de drept material în soluţionarea unei cereri de recuzare.

Prin urmare, recursurile declarate în cauză de recurentul B. urmează să fie analizate din perspectiva motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de petentul B. împotriva completului de judecată format din domnul judecător N. şi doamna judecător O., Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul B. a criticat, sub aspectul nelegalităţii, încheierea din 11 noiembrie 2019, referindu-se, în esenţă, la faptul că au fost încălcate, prin respingerea cererii de recuzare formulate la data de 31 octombrie 2019, dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurentul din prezenta cauză nu a invocat, prin cererea formulată la data de 31 octombrie 2019, motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege potrivit căruia judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă.

În acest context, instanţa supremă va limita analiza la cazul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. referitor la situaţiile în care există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Din lecturarea memoriului de recurs, rezultă că acesta conţine o reluare a motivelor prezentate în cuprinsul cererii de recuzare, iar nu veritabile critici de nelegalitate aduse considerentelor încheierii atacate.

Recurentul B. face referire la alte două dosare conexe dosarului de insolvenţă al debitoarei A. S.R.L., aflate în etapa apelului, pe rolul aceluiaşi complet de judecată condus de domnul judecător N..

Dialogul redat în cuprinsul motivelor de recurs a avut loc în cadrul dezbaterilor din dosarul nr. x/2017, astfel încât nu prezintă relevanţă în soluţionarea recursului ce vizează încheierea din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

De altfel, avertismentul lansat de către domnul judecător N. la adresa tuturor părţilor din dosar, prin care le-a pus în vedere acestora să respecte exigenţele bunei-credinţe în toate actele pe care acestea le întreprind în legătură cu procedura de insolvenţă a debitoarei A. S.R.L., reprezintă un argument în favoarea lipsei de părtinire de care respectivul complet a dat dovadă.

Modalitatea în care recurentul B. înţelege să interpreteze această atenţionare nu poate să constituie o critică de nelegalitate.

În realitate, autorul căii de atac încearcă, fără un temei legal, să obţină rejudecarea fondului cauzei.

Recurentul se simte lezat inclusiv de legalitatea cu care se desfăşoară un proces civil în faţa completului de judecată condus de domnul judecător N., câtă vreme respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil se transformă într-un veritabil motiv de strămutare.

Pretinsele aspecte de nelegalitate a încheierii atacate se bazează pe înregistrarea şedinţei de judecată din 3 octombrie 2019 dintr-un alt dosar şi pe interpretările date de către recurent acestor înregistrări, probă ce a fost examinată de completul de judecată care a soluţionat cererea de recuzare.

Eventuala incompatibilitate a judecătorului, generată de o temere că acesta ar fi imparţial, trebuie să vizeze motive concrete şi bine întemeiate, tocmai pentru a se evita abuzul de drept procesual săvârşit de către părţile din dosar.

Susţinerile formulate de recurent în cuprinsul cererii de recurs se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsurile dispuse de instanţă care, în speţă, nu coincid cu aşteptările părţii, însă simpla nemulţumire cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei în sensul respingerii cererii de recuzare nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac a recursului din perspectiva motivului de casare invocat.

În mod corect s-a reţinut, prin încheierea recurată, că atitudinea imputată doamnei judecător O. constând în faptul că nu a "infirmat" susţinerile preşedintelui de complet, a fost expresia îndeplinirii de către aceasta a obligaţiilor impuse de C. proc. civ. referitoare la desfăşurarea dezbaterilor în faţa instanţei, deoarece potrivit art. 23 din C. proc. civ., preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege".

Conform dispoziţiilor art. 216 alin. (1) din C. proc. civ., "preşedintele completului conduce şedinţa de judecată ", iar ceilalţi judecători - membri ai completului - pot pune întrebări participanţilor la proces numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct, potrivit art. 216 alin. (5) din acelaşi cod.

Aşadar, ceilalţi judecători, membri ai completului, nu se pot implica în cenzurarea susţinerilor părţilor şi nici ale preşedintelui de complet, motiv pentru care, este corectă concluzia Curţii de Apel Bucureşti, potrivit căreia petentul B. nu a făcut dovada nerespectării imparţialităţii de către doamna judecător O..

Încheierea din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, se dovedeşte a fi una legală, deoarece instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a făcut o analiză atentă, raportat la împrejurările de fapt ale cauzei şi la comportamentul membrilor completului de judecată recuzat.

Înalta Curte mai reţine că nu au fost încălcate garanţiile oferite de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, preluate de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., privitoare la dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege, întrucât recurentul B. nu a dovedit în mod obiectiv că există elemente care să dea naştere temerilor privind imparţialitatea judecătorilor recuzaţi.

Cazul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, prin conţinutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) din acelaşi cod, conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, însă recurentul B. a înţeles să îl invoce doar formal.

De altfel, Înalta Curte constată că nu se poate reţine absenţa unei motivări care să susţină soluţia pronunţată şi nici vreo contradicţie între considerentele expuse în justificarea raţionamentului curţii de apel sau o motivare străină de natura cauzei, situaţie care exclude incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Referitor la calea de atac exercitată împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 3 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de petentul B. împotriva domnului judecător N., Înalta Curte reţine următoarele:

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul a arătat că încheierea din Camera de Consiliu de la 3 decembrie 2019 a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2) raportat la art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât doamna judecător O. avea obligaţia să se abţină de la soluţionarea cererii de recuzare în condiţiile în care, prin soluţionarea excepţiei la termenul de judecată din 28 noiembrie 2019 împreună cu domnul judecător N., a admis faptul că acest magistrat nu este incompatibil să soluţioneze excepţia, însă acest motiv nu poate fi primit.

Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că există o distincţie clară între cazurile de incompatibilitate absolută prevăzute de art. 41 din C. proc. civ. şi cele reglementate de art. 42 din acelaşi cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 45 din C. proc. civ., "în cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii".

Aşadar, motivele de incompatibilitate absolută pot fi invocate chiar şi în recurs.

Art. 44 din C. proc. civ. prevede că:

(1) Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.

(2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că incompatibilitatea relativă a judecătorului de fond poate fi invocată în faţa instanţei de recurs numai de partea care a formulat o cerere de recuzare, dar aceasta a fost respinsă sau instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra ei, astfel încât cel recuzat a participat la soluţionarea pricinii.

În aceste condiţii, motivul de incompatibilitate putea constitui temeiul unui motiv de recurs doar în ipoteza în care recurentul B. ar fi formulat o cerere de recuzare împotriva doamnei judecător O..

De altfel, recurentul avea posibilitatea să iniţieze acest demers încă de la momentul formulării cererii de recuzare împotriva domnului judecător N., întrucât acesta avea cunoştinţă de componenţa completului de judecată care urma să soluţioneze cererea de recuzare.

Dispoziţiile art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015, stabilesc că în situaţia în care recuzarea se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluţionarea acesteia se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului care figurează în planificarea de permanenţă, păstrându-se astfel celălalt membru al completului de judecată.

Cu alte cuvinte, completul învestit cu soluţionarea unei cereri de recuzare formulate împotriva unui membru al completului de judecată format din 2 judecători, va fi compus dintr-un complet constituit prin includerea judecătorului din planificarea de permanenţă care va intra în locul judecătorului recuzat, împreuna cu membrul completului iniţial.

Singurul remediu prevăzut de lege în ipoteza în care părţile apreciază că în cauză există un caz de incompatibilitate, este formularea unei cereri de recuzare.

De altfel, conform art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., doar împotriva încheierii prin care se respinge recuzarea, în ipoteza unei hotărâri definitive, partea are deschisă calea de atac a recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.

Or, în prezenta cauză, se invocă pentru prima dată, ca motiv de recurs împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 3 decembrie 2019, incompatibilitatea doamnei judecător O. în soluţionarea cererii de recuzare a domnului judecător N., deşi nu s-a formulat o cerere de recuzare împotriva acestei doamne judecător.

Prin urmare, se invocă pe această cale, omisso medio, incompatibilitatea judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare a domnului judecător N., ulterior pronunţării încheierii din 3 decembrie 2019.

Recurentul B. a mai susţinut faptul că motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a cererii de recuzare sunt străine de natura cauzei.

De asemenea, recurentul a menţionat că, prin cererea de recuzare formulată la termenul din 28 noiembrie 2019, nu a invocat existenţa unui motiv de incompatibilitate a judecătorului N. pentru a judeca cauza (apelul formulat împotriva hotărârii privind contestaţia la tabel), ci doar pentru a soluţiona excepţia nelegalei constituirii/compuneri a completului de judecată.

Întrucât motivarea completului care a soluţionat cererea de recuzare nu răspunde acestei critici, recurentul consideră că soluţia de respingere a cererii de recuzare este nemotivată.

Criticile anterior prezentate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., fiind invocate ipotezele referitoare la existenţa motivelor străine de natura cauzei şi nemotivarea încheierii atacate.

Exigenţele acestui text de lege impun ca motivele oferite de instanţa de judecată care a soluţionat cererea de recuzare să fie în totalitate străine de natura pricinii ori să fie contradictorii dispozitivului.

Or, recurentul B. nu subliniază aceste vicii de nelegalitate, ci impută instanţei de judecată o motivare insuficientă, susţinând faptul că este eronată aprecierea, potrivit căreia în cererea de recuzare nu au fost indicate elemente care să justifice temerea părţii cu privire la imparţialitatea judecătorului recuzat.

Aceste susţineri nu se circumscriu motivului de recurs invocat, ci tind să sublinieze că instanţa de judecată nu a dat un răspuns exhaustiv argumentelor părţii.

Sub aparenţa incidenţei acestui caz de nelegalitate şi invocarea formală se pun în discuţie chestiuni ce ţin de modalitatea în care instanţa de judecată şi-a argumentat soluţia pronunţată.

În fundamentarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, cu justeţe, faţă de motivele invocate în cererea de recuzare, că incidenţa cazului de incompatibilitate este condiţionată de existenţa unor împrejurări de natură să justifice temerea că judecătorul N. are un interes în legătură cu pricina care se judecă sau de existenţa unor alte elemente care pot da naştere, în mod întemeiat, unor îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în mod corect, că motivul invocat de petent în cuprinsul cererii de recuzare nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13, întrucât modalitatea de constituire/compunere a completelor de judecată este prevăzută de dispoziţii legale, care reglementează modul de organizare a instanţelor. Această motivare este pe deplin justificată, câtă vreme recurentul din prezenta cauză a invocat faptul că domnul judecător N. era incompatibil în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată, având în vedere că incidentul procedural se referea la specializarea sa.

Caracterul succint al considerentelor încheierii recurate nu este de natură a conduce la concluzia că această încheiere este nemotivată, din moment ce instanţa nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor invocate de parte, ci doar celor esenţiale de natură a influenţa soluţia pronunţată în cauză.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că încheierea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de recuzare, fiind astfel respectate exigenţele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că şi argumentele expuse de recurent în susţinerea motivului de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează tot încălcarea de către curtea de apel a regulilor de procedură.

De aceea, urmează a analiza cererea de recurs din perspectiva incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, se reţine că nu poate fi vorba despre aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., astfel cum susţine recurentul B.. Relevant în acest sens este faptul că în cuprinsul cererii de recuzare nu s-au indicat motive legate de o eventuală imparţialitate a domnului judecător N. în soluţionarea cauzei sau de existenţa vreunui interes în legătură cu pricina dedusă judecăţii care să poată constitui obiectul analizei instanţei de judecată.

Art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 din C. proc. civ. stabileşte cauzele de incompatibilitate care ar putea justifica interesul judecătorului în soluţionarea cauzei sau alte elemente cane nasc în mod întemeiat îndoiala cu privire la imparţialitatea acestuia.

Or, singurele argumente aduse de petentul B. au vizat incompatibilitatea judecătorului N. de a soluţiona excepţia nelegalei compuneri/constituiri a completului de judecată.

Împrejurarea că în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în cadrul căruia o parte ar fi invocat aceeaşi excepţie în considerarea magistratului N. este lipsită de relevanţă cu atât mai mult cu cât nu se face dovada similitudinii dintre cele două cauze.

În plus, recurentul nu prezintă argumentele care au stat la baza invocării excepţiei nelegalei compuneri/constituiri a completului de judecată în cadrul dosarului nr. x/2017, frazele redate în cuprinsul cererii de recurs nefiind altceva decât o serie de relatări trunchiate, rupte din context.

Faptul că a fost admisă cererea de abţinere formulată de domnul judecător N. în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu are nicio legătură cu prezenta cauză, câtă vreme sunt dosare distincte, cu părţi, obiect şi cauză diferite.

Recurentul B. reclamă că aparenţa de imparţialitate este afectată de faptul că în dosarul anterior menţionat judecătorul N. s-a abţinut de la soluţionarea excepţiei nelegalei compuneri/constituiri a completului de judecată, iar în dosarul în care s-a formulat prezentul recurs acelaşi judecător nu a formulat o astfel de declaraţie de abţinere, procedând la soluţionarea excepţiei respective.

Mai mult, practica judiciară invocata de recurentul B. nu poate fi incidentă în prezenta cauză, întrucât nu constituie izvor de drept şi nu leagă instanţa de soluţiile pronunţate în alte cauze aflate chiar şi pe rolul aceleiaşi instanţe.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul B. împotriva încheierilor din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019 şi de la 3 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul B. împotriva încheierilor din Camera de Consiliu de la 11 noiembrie 2019 şi de la 3 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2021.