Competence over refusal to process statutory benefit request: administrative refusal under Law No. 554/2004 vs. civil contract execution

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 04.11.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si Fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR - ANSVSA la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr/117/2020, adică de la 16.12.2019 - până la 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, având în vedere că, prin adresa comunicată de către ANSVSA la notificarea reclamantei, nu se menţionează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptăţite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv etc., astfel încât consideră că este în prezenţa unui refuz al ANSVSA de a soluţiona favorabil cererea sa, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ.

La 11.12.2020, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bucuresti şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În privinţa excepţiei, pârâta a invocat dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) şi art. 10 alin. (1), (3) şi 4 din Legea nr. 554/2004, art. 5 lit. a) din O.G. nr. 42/2004 şi art. 96 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 658/04.02.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia de contencios administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 569/F/10.05.2021, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1790/03.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, "Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Curtea de Apel a reţinut că pretenţiile deduse judecăţii decurg din executarea unui contract de servicii şi astfel a apreciat că, în cauză, competenţa revine, conform dispoziţiilor menţionate, instanţelor civile de drept comun.

În aceste condiţii, în raport de valoarea pretenţiilor (70 000 RON), în conformitate cu prevederile art. 94 lit. k) C. proc. civ., a reţinut că instanţa competentă din punct de vedere material este judecătoria.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, instanţa a constatat ca fiind aplicabile prevederile art. 111 C. proc. civ., astfel că instanţa competentă este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia I civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 2586 din 14 martie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanţa a reţinut că reclamanta a înţeles să investească instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, solicitând acordarea unei sume de bani pentru refuzul pârâtei de a soluţiona favorabil cererea sa (iar nu pretenţii ce decurg din executarea unui contract de servicii).

S-a mai reţinut că refuzul pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei este asimilat actului administrativ unilateral, astfel cum rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, "De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2009, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor funcţionează ca autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administraţie publice centrale.

Raportat la aceste considerente, a apreciat că aparţine instanţei de contencios administrativ, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii reclamantei.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR - ANSVSA la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr/117/2020, adică de la 16.12.2019 - până la 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, având în vedere că, prin adresa comunicată de către ANSVSA la notificarea reclamantei, nu se menţionează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptăţite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv etc., astfel încât consideră că este în prezenţa unui refuz al ANSVSA de a soluţiona favorabil cererea sa, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ.

În drept au fost invocate Legea nr. 554/2004 şi C. proc. civ.

Motivând pretenţia dedusă judecăţii, reclamanta a menţionat că pârâta refuză nejustificat să soluţioneze cererea de acordare a sumei de 10.000 RON/lunar, în baza Legii nr. 236/2019, astfel încât dreptul la acţiune îi este recunoscut reclamantei-persoană vătămată de legea contenciosului administrativ, nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ unilateral, ci şi în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în acest sens fiind dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004. Totodată, reclamanta a menţionat că adresa ce reprezintă răspunsul ANSVSA la solicitarea reclamantei exprimă în mod neîndoielnic şi explicit refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantei, înscrisul care îl conţine având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, putând fi atacat în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Instanţa supremă reţine că declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierile diferite făcute de instanţele în conflict în legătură cu obiectul şi cauza raportului juridic dedus judecăţii, cu ignorarea temeiurilor de drept şi de fapt la care reclamanta a făcut expres referire.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, instanţa fiind ţinută să respecte limitele învestirii, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Faţă de consideraţiile de mai sus şi de temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, instanţa supremă reţine că reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi (8) alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, solicitând acordarea unor sume de bani pentru refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona favorabil cererea sa, iar nu cu o acţiune în pretenţii ce decurg din executarea unui contract de servicii, aşa cum, în mod greşit, s-a apreciat în cauză prin hotărârea de dezînvestire, fără a se avea în vedere cauza juridică şi obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum au fost formulate de parte.

Deşi în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, aceasta nu poate opera peste voinţa părţii exprimată în cererea de chemare în judecată, deoarece s-ar încălca principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

Iar potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, "De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2009, "Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor funcţionează ca autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administraţie publice centrale".

Aşadar, faţă de obiectul principal al cererii, respectiv refuzul nejustificat al autorităţii de a soluţiona cererea de acordare a sumei de 10.000 RON lunar, în baza Legii nr. 236/2019, cerere întemeiată pe art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi în raport cu dispoziţiile art. 10 din acelaşi act normativ, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă va fi stabilită în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.