Subcontract termination dispute remanded for fresh appellate review after improper reclassification of remedy.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. x/2019, la data de 21.01.2019 şi transmisă cu plic la data de 18.01.2019 (potrivit dovezii aflate la dosarul primei instanţe), reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. solicitând să se constate caracterul netemeinic şi nelegal al rezilierii contractelor subsecvente x şi y, atribuite în baza acordului cadru z; să se constate încetarea contractelor prin ajungere la termen, ca urmare a îndepliniri tuturor obligaţiilor contractuale de către Asociere; urmare a admiterii primelor două capete, să se constate nulitatea următoarelor acte: adresa nr. x/19.09.2018 şi y/12.11.2018; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin nota de şedinţă depusă în etapa regularizării, reclamanta a indicat, ca temei în drept, dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Leg. 554/2004, pentru a sublinia faptul că prezentul litigiu revine în competenţa unui complet specializat în litigii cu profesionişti, fiind vorba despre o cauză neevaluabilă în bani.

Prin încheierea şedinţei publice din data de 13.06.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019 s-au dispus următoarele: în conformitate cu prevederile art. 255 alin. (1), art. 258 raportat la art. 292 C. proc. civ., instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei; cu privire la proba cu interogatoriul solicitată de părţi, instanţa a constatat că părţile sunt decăzute din administrarea acestei probe, având în vedere că pe de o parte reclamanta nu a anexat cererii de chemare în judecată interogatoriul în formă scrisă aşa cum obligă disp. art. 194 lit. e) rap. la art. 254 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâta nu a anexat-o întâmpinării cf. disp. art. 205 lit. d) rap. la art. 254 alin. (1) C. proc. civ.. Constată că nu sunt incidente disp. art. 254 alin. (2), pct. 5 C. proc. civ., astfel că, ambele părţi sunt decăzute din dreptul de a administra proba cu interogatoriu; s-a luat act că reclamanta nu mai solicită încuviinţarea probei cu expertiză specialitatea contabilitate; s-a constatat cercetarea judecătorească încheiată şi, în baza art. 392 C. proc. civ. s-au deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul asupra cererii deduse judecăţii; s-au luat concluziile părţilor cu privire la cererea de chemare în judecată; s-a amânat pronunţarea cauzei cf. art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 865/C/27.06.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov în acelaşi dosar, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. Braşov.

Împotriva încheierii de şedinţă din 13 iunie 2019 şi a sentinţei civile nr. 865/C din 27 iunie 2019 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2019 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Curtea de Apel Braşov, la data de 10.10.2019, a recalificat calea de atac declarată de reclamanta A. S.R.L. drept apel, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 raportat la art. 466 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 584/Ap din 22 iulie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a dispus următoarele:

"Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L., cu sediul în cu sediul procesual ales la SCA B., cu sediul în Bucureşti, împotriva încheierii de şedinţă din data de 13.06.2019 şi a sentinţei civile nr. 856/C/27.06.2019 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, pe care le păstrează. Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Braşov".

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate şi prevăzute de art. 6 CEDO, art. 13 şi art, 6 din C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, ipoteza nemotivării deciziei recurate şi a existenţei motivelor contradictorii, iar, circumscris punctului 8 al aceluiaşi articol de lege, a menţionat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 1321 din C. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar, ulterior, a depus completare la întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, în raport cu art. 55 alin. (3) şi art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

La termenul de judecată din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia tardivităţii recursului şi, totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanţei potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în raport cu data declanşării litigiului pendinte, reţinând cauza în pronunţare asupra acestor aspecte.

Cu prioritate, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, în condiţiile în care cererea de recurs a fost depusă la data de 18 ianuarie 2021, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, iar decizia atacată a fost comunicată recurentei la data de 17 decembrie 2020, conform dovezii aflate la dosarul instanţei de apel, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., precum şi recalificarea de către curtea de apel a căii de atac din recurs în apel, constată că recursul este formulat în cadrul termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termen indicat, de altfel, şi în dispozitivul deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Prin urmare, excepţia tardivităţii recursului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva motivului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat din oficiu de instanţă, reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 18 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, şi are ca obiect constatarea caracterului netemeinic şi nelegal al rezilierii contractelor subsecvente x şi y, atribuite în baza acordului cadru z; constatarea încetării contractelor prin ajungere la termen, ca urmare a îndepliniri tuturor obligaţiilor contractuale de către Asociere; urmare a admiterii primelor două capete, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii adresei nr. x/19.09.2018 şi y/12.11.2018.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică şi cererilor privind executarea contractelor sus-menţionate, categorie de litigii în care se include şi cererea dedusă judecăţii.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (forma în vigoare la data învestirii instanţei cu soluţionarea cererii de chemare în judecată - 18 ianuarie 2019):

"Art. 53. - (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.

(1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante. (...)"

"Art. 55. - (1) În cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză.

(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.

(4) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.

(5) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

Totodată, potrivit dispoziţiilor exprese ale Legii nr. 101/2016:

"Art. 68. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Analiza coroborată a textelor legale sus - menţionate relevă faptul că, în condiţiile în care prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanţei civile competente material să soluţioneze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluţionare a acesteia, în lipsa unor dispoziţii exprese în acest sens.

Prin urmare, trimiterea la dispoziţiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenţei materiale (funcţională şi procesuală) a instanţei civile competente să soluţioneze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţii publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit şi asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar şi prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - CDCD, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020.

Se constată, astfel, greşita recalificare de către instanţa de control judiciar a căii de atac legal formulate de reclamantă, din recurs în apel, în raport cu dispoziţii ale C. proc. civ. care nu erau aplicabile în determinarea căii de atac incidente în cauză.

Aşa fiind, constatând fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanţei potrivit dispoziţiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, pe care legea o prevedea a fi exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, şi, pe cale de consecinţă, faţă de nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, ca instanţă de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 584/Ap din 22 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, ca instanţă de recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2022.