Cassation appeal annulled for failure to formulate grounds of illegality within Article 488(1) CPC

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la 29 martie 2021 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. - C. S.A.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată olograf, ilizibil.

La termenul din 15 iunie 2021, reclamantul a învederat oral că, prin intermediul cererii formulate, a solicitat obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri pentru daune morale aduse demnităţii, onoarei şi reputaţiei unei persoane fizice în cuantum de 200.001 RON şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 429/01.07.2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - C. S.A., având ca obiect pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, care a fost respins prin decizia civilă nr. 612/A din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, redactat olograf şi parţial ilizibil, prin care a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că recurentul a formulat plângere la SIIJ împotriva judecătorilor care au soluţionat cauza în etapele anterioare.

Recurentul-reclamant a mai susţinut că deşi cererea sa era legitimă, instanţele nu au analizat înscrisurile depuse în probaţiune la dosar, săvârşind un abuz de drept.

Recursul nu a fost întemeiat pe niciun motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, deşi i s-a pus în vedere recurentului să depună cererea de recurs în format tehnoredactat, prin adresa din 3 ianuarie 2022, comunicată la 17 ianuarie 2022, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia dispusă în sarcina sa.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 06.01.2022, care nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanţa supremă constată pe de o parte că, recurentul nu şi-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. iar pe de altă parte că, în expunerea motivelor de recurs, susţinerile acestuia nu conţin critici împotriva deciziei atacate, ci doar referiri la plângerile făcute împotriva judecătorilor care au soluţionat cauza în etapele anterioare.

Totodată, instanţa supremă reţine că prezenta cerere de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a deciziei atacate, argumentele recurentului privind relevanţa înscrisurilor depuse în probaţiune constituindu-se în critici de netemeinicie iar nu de nelegalitate a deciziei recurate.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situaţiei de fapt.

Nu se poate considera că afirmaţiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.