Cassation annulled for failure to formulate statutory nullity grounds challenging labor case suspension

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 14.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la acordarea preavizului, încetarea muncii forţate, a plăţii atât a salariilor pe un an şi peste două luni cât şi a daunelor materiale şi morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 902/11.02.2020, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sector 1 şi s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La data de 21.02.2020 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.06.2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 17.08.2020 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub dosar nr. x/2019.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31.05.2021, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a formulat recurs prin care a arătat că nu s-a prezentat la termenul din 31.05.2021 întrucât aşa i-a fost sugerat de către avocatul recurentei.

Mai arată că avocata recurentei nu şi-a îndeplinit atribuţiile din contractul de asistenţă juridică, respectiv nu a motivat apelul şi nu a depus răspuns la întâmpinare în dosarul nr. x/2019.

În continuare, recurentă arată că încheierea din 26.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea Titlului II, art. 21 şi art. 26 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 14 şi art. 17 din Convenţia Europeană pentru Drepturilor Omului şi art. 278 şi art. 271 din Codul muncii.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 17.01.2022, intimata nedepunând întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanţa supremă constată că, pe de o parte, recurenta nu şi-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, în expunerea motivelor de recurs, susţinerile acesteia nu conţin critici împotriva încheierii atacate, ci doar referiri relaţia contractuală cu reprezentata convenţională a acesteia şi la motivele de recurs împotriva încheierii din 26.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, instanţa supremă reţine că prezenta cerere de recurs nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a încheierii din 31.05.2021, singura precizare a recurentei fiind aceea că nu s-a prezentat la termen urmare a sfaturilor primite din partea avocatului.

Nu se poate considera, însă, că afirmaţiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentaţii juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 31 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 31 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.