Statutory benefit claim classified as administrative litigation; jurisdiction assigned to Court of Appeal resolving negative competence conflict

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în baza Legii nr. 554/2004, solicitând instanţei: obligarea pârâtei la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioadă de la data scadenţei şi până la data plăţii efectiv, având în vedere că prin Adresa comunicată de către A.N.S.V.S.A. la notificarea sa nu se menţionează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptăţite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv etc., astfel încât este vorba de un refuz al A.N.S.V.S.A. de a soluţiona favorabil cererea sa, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acordă fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ; obligarea pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată (taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat).

Pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 2152/01.04.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal a declinat cauza, pentru competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, dosarul a fost înregistrat la data de 18.05.2021, la secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată din 24.09.2021, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 1291 din 24 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că este cazul unor pretenţii care decurg din executarea unui contract de prestări-servicii, de competenţa instanţelor de drept comun.

2.2). La data de 24 decembrie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 2618/2022 din 14 martie 2022, această din urmă instanţă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestui conflict.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Între reclamantă şi pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman a fost încheiat Acordul-cadru de servicii nr. x/14.06.2019, contractul subsecvent de prestări-servicii nr. x/29.04.2020 şi contractul de prestări-servicii nr. x/14.06.2019, supuse prevederilor Legii nr. 98/19.05.2016 privind achiziţiile publice.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 236/2019, s-a stabilit dreptul prevăzut de art. IV alin. (1) pentru reclamantă, de a putea solicita celuilalt pârât suma de 10.000 RON, ca o consecinţă a producerii de efecte de către convenţiile indicate anterior, iar reclamanta notificându-l pe acesta să efectueze plăţile, i s-a răspuns de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor că a fost stabilit cadrul legal, fără a i se admite în mod expres cererea de plată, fiind cazul unui refuz care derivă dintr-un act administrativ emis de către o autoritate publică.

Reţinând, în continuare, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, contrar opiniei exprimate de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa a apreciat că nu este cazul unor pretenţii care derivă din "executarea contractelor administrative", care ar atrage competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun, ci drepturile deduse judecăţii derivă din Legea nr. 236/2019, că acestea nu sunt prevăzute expres în contractele anterior menţionate şi nu se tinde la executarea vreunei dispoziţii din acele acte, ci la accesarea unei facilităţi prevăzute într-un act normativ.

S-a reţinut că refuzul pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor de a-i recunoaşte expres dreptul reclamantei prevăzut de art. art. IV alin. (1) a dus atacarea actului administrativ de respingere de către aceasta, prin urmarea procedurii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 vizând "anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale", nu de alin. (2), care face vorbire despre "executarea contractelor administrative".

Actul care se atacă este Adresa pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 9799/04.08.2020, prin care s-a refuzat tacit plata sumelor respective, pârâtele nefiind chemate în judecată pentru executarea vreunei dispoziţii din Acordul-cadru de servicii nr. x/14.06.2019, contractul subsecvent de prestări-servicii nr. x/29.04.2020 şi contractul de prestări-servicii nr. x/14.06.2019.

Astfel, instanţa competentă este Curtea de Apel Bucureşti, de vreme ce actul atacat a fost emis de către pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, o autoritate publică centrală, în accepţiunea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - "Litigiile privind (...) actele administrative emise (...) de autorităţile publice centrale" -, căreia îi revine competenţa materială exclusivă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente material să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe, cu privire la aplicarea unor norme de competenţă materială, respectiv norma de competenţă de drept comun, din art. 94 lit. k), coroborat cu art. 111 din C. proc. civ., şi cea din art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 8 din acelaşi act normativ şi prevederile Legii nr. 236/2019.

Din perspectiva conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, Înalta Curte constată că cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A. şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, are ca obiect principal pretinsul refuz nejustificat al autorităţii pârâte de a-i soluţiona reclamantei o cerere de acordare a unor sume pentru perioada anterioară apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, în baza Legii nr. 236/2019, răspuns materializat în Adresa nr. x/04.08.2020 emisă de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Prin urmare, întrucât pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are calitatea de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, iar obiectul principal al cererii de chemare în judecată priveşte constatarea existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri care i-a fost anterior adresată de către societatea reclamantă (aspect menţionat, de altfel, expres în petitul acţinii) din perspectiva prevederilor art. 1, 2 şi 8 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că litigiul de faţă cade sub incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din aceeaşi lege, ceea ce atrage competenţa curţii de apel.

Nu în ultimul rând, însăşi reclamanta a înţeles să opteze pentru calea reglementată de Legea nr. 554/2004, dorind ca procesul său să se judece ca litigiu de contencios administrativ, atât prin sesizarea făcută în acest sens, parcurgând procedura administrativă prealabilă, reglementată de art. 7 din acest act normativ, cât şi prin fundamentarea în drept a pretenţiilor sale pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, curţii de apel îi revine competenţa materială să soluţioneze cauza. În acest sens, prezintă relevanţă şi alin. (2) al art. 9 din C. proc. civ., potrivit căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a pricinii revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.