Revision for contradiction of judgments: Positive effect of res judicata in reversing execution of abusive contract clauses

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin decizia civilă nr. 656/04.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Caraş-Severin a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1576/26.07.2019 pronunţate de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi C.., pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestaţia la executare formulată de A., a anulat formele de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J.A. D. şi E. şi a obligat pârâtele să achite reclamantei suma de 2.701 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la data de 18.12.2020 apelanta A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/04.11.2020, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016, în sensul soluţionării şi admiterii cererilor incidente şi auxiliare.

Tribunalul Caraş-Severin, prin decizia civilă nr. 91/15.02.2021, a admis în parte cererea de completare a dispozitivului formulată de apelanta A. şi a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020 din dosarul x/2016, în sensul că a admis cererea de întoarcere a executării, în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ., pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul nr. x/2010, respingând în rest cererea de completare a dispozitivului referitor la celelalte sume, precum şi solicitarea de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 758/07.05.2010, pronunţate de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2010.

Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2021, apelanta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 91/15.02.2021 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016, în ceea ce priveşte numărul dosarului menţionat în paragraful "(…) cererea de întoarcere a executării în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ. pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul nr. x/2010", numărul corect al dosarului fiind x/2018

Prin încheierea pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din data de 17.03.2021, Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea apelantei şi a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 91/15.02.2021 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016, în sensul că la al doilea paragraf al dispozitivului se va menţiona:

"Dispune completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020 din dosarul x/2016, în sensul că admite cererea de întoarcere a executării în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ. pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul x/2018", în loc de "Dispune completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020 din dosarul x/2016, în sensul că admite cererea de întoarcere a executării în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ. pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul x/2010".

II. Obiectul cererii şi temeiul de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 martie 2021, sub nr. x/2021, d-na A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 91/15.02.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Caraş-Severin, invocând, în drept, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În şedinţa publică din data de 12.04.2021, instanţa, faţă de dispoziţiile art. 510 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că în cauză s-au invocat două motive de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., a dispus disjungerea cererii de revizuire formulate de revizuentă împotriva deciziei civile nr. 91/15.02.2021 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016, privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi C.., privind motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum şi formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 10.05.2021. De asemenea, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Caraş-Severin pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Caraş-Severin şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 91/15.02.2021, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi C.., privind motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Cererea de revizuire disjunsă a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 20.04.2021, sub nr. x/2021.

III. Soluţia instanţei de revizuire

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 289/A din data de 25 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de revizuire disjunsă, a anulat decizia civilă nr. 91/15.02.2021 a Tribunalului Caraş-Severin şi a trimis spre rejudecare acestei instanţe cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 656/04.11.2020, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. x/2016.

IV. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, B. S.A., solicitând casarea deciziei recurate şi, ca urmare a rejudecării procesului în fond, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a relevat situaţia în fapt şi a arătat că cererea revizuentei nu se încadrează în prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din cod, deoarece nu există două hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în dezvoltarea motivelor de recurs susţinând, în esenţă, următoarele:

Decizia anulată nr. 91/15.02.2021 (de completare a deciziei nr. 656/04.11.2020), pronunţată de Tribunalul Caras-Severin în dosarul nr. x/2016, nu "restrânge efectele primei hotărâri prin care se admisese contestaţia la executare, fiind anulate formele de executare silită şi admite cererea de întoarcere a executării doar pentru sumele rezultate din clauzele constatate abuzive în dosarul nr. x/2010, înfrângând autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., de care beneficia decizia definitivă nr. 656/04.11.2020", cum eronat se susţine în decizia recurată.

Prin decizia de completare a deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020 din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Caraş-Severin nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei completare s-a cerut, iar capătul de cerere privind întoarcerea executării a fost admis în mod corect, doar pentru sumele rezultate din clauzele constatate ca fiind abuzive în dosarul nr. x/2018, o soluţie contrară ducând la îmbogăţirea fără justă cauză a unui debitor care nu a achitat sumele datorate, în baza clauzelor valabile.

Se arată că instanţa a trebuit să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, respectiv: dacă persoana care formulează cererea este îndreptăţită la restabilirea situaţiei anterioare şi dacă plata efectuată în cadrul executării silite a fost sau nu datorată.

Dacă este să fie analizate condiţiile plăţii nedatorate, o condiţie esenţială, care nu este îndeplinită în cauză, este aceea că datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens şi accipiens. Nu pot face obiectul restituirii sume de bani care erau datorate şi nu au fost plătite de debitoarea A. ca urmare a relei-credinţe şi a comportamentului său culpabil.

În caz contrar, susţine recurenta, ar însemna ca o simplă cerere de întoarcere a executării să ducă doar la o analiză formală a cerinţei desfiinţării titlului executoriu, iar dacă această cerinţă este îndeplinită, să se procedeze la admiterea cererii. Aceasta ar presupune că procedura întoarcerii executării este una necontencioasă, ceea ce legiuitorul nu a urmărit.

În fine, recurenta a mai învederat că instanţa a cărei decizie a fost anulată a avut în vedere că revizuenta, în calitate de împrumutat al băncii, nu a restituit sumele datorate în temeiul contractului încheiat, dar solicită, în schimb, concursul forţei coercitive a statului pentru a obţine modificarea nejustificată a obligaţiilor asumate, urmărind prin această cerere ruperea echilibrului contractual şi încălcarea principiului pacta sunt servanda, fără a avea o motivaţie legitimă, solicitând, practic, instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să legitimeze atitudinea sa culpabilă în executarea contractului. De altfel, B. S.A., în luna decembrie 2020, şi-a îndeplinit obligaţiile din sentinţele pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Apărările formulate în cauză

Intimata C.. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 13 octombrie 2021, prin care a solicitat admiterea recursului B. S.A.

Şi intimata-revizuentă A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 22 octombrie 2021, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea, ca neîntemeiat şi nefondat, a recursului şi, pe cale de consecinţă, menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală, motivată şi pronunţată pe baza dovezilor administrate în cauză.

V. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

VI. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Părţile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 31 martie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 12 mai 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VII. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În actualul cadru procesual, Înalta Curte este învestită, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Curţii de Apel Timişoara, prin care a fost admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, dispunându-se anularea celei din urmă hotărâri.

În esenţă, prin criticile formulate, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că în mod greşit instanţa de revizuire a analizat îndeplinirea cerinţelor referitoare la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile arătate, reţinând că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a hotărârii definitive potrivnice, invocate în cererea de revizuire.

Criticile recurentei sunt nefondate.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării acestei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Alin. 2 al aceluiaşi articol reţine, cu titlu de excepţie, situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia. Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Fundamentul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., îl reprezintă autoritatea de lucru judecat. Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea autorităţii de lucru judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul res iudicata pro veritate habetur.

În privinţa obiectului şi a părţilor din dosarele în care au fost pronunţate hotărârile invocate în cererea de revizuire, se constată următoarele:

a) decizia civilă nr. 656 din 4 noiembrie 2020 a Tribunalului Caraş-Severin a fost pronunţată în litigiul având ca obiect contestaţie la executare, prin care s-a admis apelul declarat de apelanta A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi C.., fiind schimbată sentinţa civilă nr. 1576/26.07.2019, pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2016, în sensul admiterii contestaţiei la executare formulate de contestatoarea A., cu consecinţa anulării formelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J.A. "D. şi E.";

b) decizia civilă nr. 91 din 15 februarie 2021 a Tribunalului Caraş-Severin a fost pronunţată într-un dosar având ca obiect completare dispozitiv, în care s-a decis completarea dispozitivului deciziei civile nr. 656/A/04.11.2020, pronunţate în dosarul x/2016, în sensul că: s-a admis cererea de întoarcere a executării silite, în temeiul art. 723 alin. (1) C. proc. civ., pentru sumele rezultate din clauzele constatate ca fiind abuzive în dosarul nr. x/2010.

Se observă, aşadar, că prin cele două decizii, a fost statuat diferit asupra aceleiaşi chestiuni litigioase, respectiv consecinţa anulării actelor de executare silită, în ceea ce priveşte repunerea părţilor în situaţia anterioară, efect statuat de primul alineat al art. 723 din C. proc. civ.:

"În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului". Aceasta, în condiţiile în care litigiul care s-a purtat între părţile implicate a avut ca obiect o contestaţie la executare, în care instanţa competentă a avut de analizat acelaşi raport juridic, grefat pe contractul de credit nr. x/19.04.2007.

Raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al alin. (1) al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.

Aşa cum în mod judicios a reţinut şi curtea de apel, în considerentele primei hotărâri analizate instanţa a arătat, între altele, că "în urma analizării motivelor de apel invocate de apelantă şi a documentelor de la dosar, instanţa de apel constată că executarea silită a pornit pentru o creanţă ce nu este certă, ca urmare a faptului că prin sentinţa civilă nr. 1453/28.06.2019 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Timişoara din 06.07.2020, clauzele din contractul de credit nr. x/19.04.2007 între F. S.A. şi A. au fost anulate, respectiv clauza dobânzii variabile prevăzută la cap. IV pct. 4.1 fraza a doua: "(...) La expirarea acestei perioade, se va aplica dobânda variabilă, pentru credite de nevoi personale în Euro în vigoare în acel moment", clauza inserată la cap. IV 4.3 fraza 1 din Contract: "Pe parcursul derulării contractului banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele şi taxele bancare" şi clauza cuprinsă în Capitolul IV, art. 4.1 alin. (2) din contractul încheiat de părţi privitor la comisionul de administrare lunară a creditului au fost stabilite în mod definitiv ca fiind abuzive, executarea silită pornită împotriva apelantei raportat la sumele stabilite în baza acestor clauze devenind nelegală".

Or, de vreme ce aceeaşi problemă dedusă judecăţii într-un litigiu între aceleaşi părţi a fost soluţionată definitiv, pe cale incidentală sau pe fond, într-un anumit sens, rezultă că acest aspect, reţinut de instanţe şi care a stat la baza soluţiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat şi, în mod corect, trebuie avut în vedere de instanţa sesizată ulterior.

Dacă cerinţa de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) care opreşte repetarea judecăţii, puterea de lucru judecat impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, înseamnă că respectiva problemă tranşată de instanţă nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi. Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), numai dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză şi părţi).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că principala critică a recurentei vizează faptul că întoarcerea executării corect a fost admisă doar pentru sumele rezultate din clauzele constatate ca fiind abuzive în dosarul nr. x/2018, soluţia contrară ducând la îmbogăţirea fără justă cauză a împrumutatului, instanţa trebuind să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru restabilirea situaţiei anterioare şi dacă plata efectuată în cadrul executării silite a fost sau nu datorată.

Aceste critici sunt nefondate deoarece în calea de atac a revizuirii nu procedează la o reanalizare a celei din urmă hotărâri şi, implicit, a considerentelor care au fundamentat cele două hotărâri în discuţie sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că, în cazul cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare" (decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în M. Of. nr. 969/21.10.2020, paragr. 17).

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea cauza Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, parag. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, parag. 24, publicată în M. Of. nr. 455/21.12.2010).

Ca atare, sunt nefondate criticile recurentei sub aspectul aplicării greşite de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, constatând neîntemeiat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, în temeiul art. 496 din cod, recursul declarat este nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 289/A din 25 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.