Inadmissibility of appeal against annulment of statement of claim; exclusive remedy of reexamination under Art. 200 C.Civ.P.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 45/15 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiş a anulat cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B. şi C.,reţinând în motivare că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, date prin rezoluţie la înregistrarea dosarului, de a depune la dosar înscrisuri doveditoare ale cererii de chemare in judecată şi de a indica obiectul acţiunii introductive, cu arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază cererea, nefiind astfel îndeplinite exigenţele art. 194 lit. c), d) şi e) din noul C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 200 alin. (1), (3) şi 4 din noul C. proc. civ.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea acesteia,cu motivarea că în cauză nu s-a dorit repartizarea cererii de chemare in judecată unui complet de judecată corect şi competent.

De asemenea, reclamantul a mai arătat că nu s-a vrut soluţionarea celor solicitate de acesta prin cerere de chemare în judecată şi nici comunicarea către pârâte a unui exemplar din acţiune.

În drept, şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art. 466 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1017 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de către reclamantul-apelant A., împotriva încheierii civile nr. 45/15 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâtele-intimate B. şi C.; fără cheltuieli de judecată in calea de atac.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat apel, întemeiat pe dispoziţiile art. 471 - 474 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că până în prezent încă nu s-a vrut a se soluţiona nici un apel în cauză; totodată, a solicitat a se dispune un nou complet corect care să soluţioneze cererea.

Având în vedere dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, cererea reclamantului a fost recalificată ca cerere de recurs.

În şedinţa publică din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare pe acest aspect.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că regimul juridic al căilor de atac este guvernat de Titlul II din Cartea a II-a a C. proc. civ., titlu care reglementează principiul legalităţii căii de atac (art. 457 alin. (1) C. proc. civ.). Potrivit acestui text legal, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Totodată, în accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În speţă, se constată că, prin încheierea civilă nr. 45/15 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiş a anulat cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B. şi C., reţinând în motivare că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, date prin rezoluţie la înregistrarea dosarului, de a depune la dosar înscrisuri doveditoare ale cererii de chemare în judecată şi de a indica obiectul acţiunii introductive, cu arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază cererea, nefiind astfel îndeplinite exigenţele art. 194 lit. c), d) şi e) din noul C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 200,alin. (1), (3) şi 4 din noul C. proc. civ.

Potrivit art. 200 alin. (5) şi alin. (7) C. proc. civ., împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective.

Prin urmare, faţă de aceste prevederi legale, hotărârea pronunţată de instanţă în procedura instituită de art. 200 alin. (4) C. proc. civ. nu este supusă apelului, calea de contestare prevăzută de dispoziţiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ. fiind cererea de reexaminare. Soluţia dată cererii de reexaminare este definitivă, în condiţiile prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În speţă, reclamantul din prezenta cauză a înţeles să declare apel împotriva soluţiei de anulare a cererii sale pronunţate în primă instanţă de tribunal, reiterând această alegere în şedinţa din 25.11.2020 a curţii de apel. Având în vedere prevederile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., curtea de apel a constatat că apelantul nu are deschisă prin lege această cale de atac, ci numai reexaminarea în termen de 15 zile de la comunicarea incheierii.

În aceste condiţii, având în vedere că, în speţă, curtea de apel a fost învestită cu o cerere de apel împotriva încheierii pronunţate în condiţiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., deşi calea de contestare prevăzută de dispoziţiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ. este cererea de reexaminare, precum şi faptul că împotriva acestei decizii pronunţate de curtea de apel, partea a înţeles să formuleze recurs, Înalta Curte reţine că recurentul nu are deschisă prin lege calea de atac a recursului.

Prin urmare, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1017 din 25 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2022.