Peremption barred by ex officio resumption after suspension for preliminary ruling under Art. 416(3) CPC

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 27 mai 2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâţii COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA şi CONSILIUL JUDEŢEAN ARAD, solicitând instanţei, obligarea acestora la plata sumelor de 27.149,30 RON, contravaloare despăgubire şi 6.584,64 RON, dobândă legală aferentă, calculată pentru perioada 02.06.2010-24.05.2013, precum şi a dobânzii legale calculată în continuare, până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7194 din data de 24.04.2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2014 a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi exerciţiu a pârâtului Consiliul Judeţean Arad, invocată din oficiu; a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de acest pârât, au rămas fără obiect; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România; a constatat că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de această pârâtă, a rămas fără obiect; a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Arad, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă şi exerciţiu; a respins cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea de chemare în garanţie, formulată de pârâtul Consiliul Judeţean Arad, în contradictoriu cu chemata în garanţie S.C. B. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantă S.C. A. S.A., criticând soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin decizia nr. 55 din 15.01.2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimaţii Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Consiliul Judeţean Arad şi cu S.C. B. S.R.L., a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 14677/2016 din 13 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât. A respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârât. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Arad şi a obligat acest pârât la plata către reclamantă a sumei de 27.149,3 RON cu titlu de despăgubiri, la plata sumei de 6584,64 RON cu titlu de dobândă legală, calculată până la data de 25.05.2013, precum şi la plata dobânzii legale calculate începând cu data de 26.05.2013 şi până la data plăţii efective a debitului. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.708,05 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat chemata în garanţie S.C. B. S.R.L. la plata către pârâtul Consiliul Judeţean Arad a sumei de 27.149,3 RON cu titlu de despăgubiri, la plata sumei de 6584,64 RON cu titlu de dobândă legală, calculată până la data de 25.05.2013, precum şi la plata dobânzii legale calculate începând cu data de 26.05.2013 şi până la data plăţii efective a debitului, la care se adaugă suma de 2.708,05 RON, la care a fost obligat pârâtul cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Soluţia instanţei de apel

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâtul Consiliul Judeţean Arad şi reclamantă S.C. B. S.R.L., criticând soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016.

Prin decizia civila nr. 1465 din data de 30.03.2018, tribunalul a respins ca nefondate cererile de apel şi a respins ca neîntemeiată cererea apelantului Consiliul Judeţean Arad de acordare a cheltuielilor de judecată.

4. Hotărârea recurată. Parcursul procesual

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta S.C. B. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 17.07.2018.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.10.2018, judecata cauzei a fost suspendată facultativă în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin raportare la excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2015, a sesizat CCR, precum şi în baza art. 520 alin. (4) din acelaşi cod, prin raportare la solicitarea Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015, de pronunţare a unei hotărâri prealabile de către I. C. civ..J.

Excepţia de neconstituţionalitate invocată a făcut obiectul dosarului CCR nr. x/2018, care a fost soluţionat prin decizia nr. 540 din data de 02.07.2020, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 936 din data de 13.10.2020, astfel cum reiese din extrasul regăsit la dosar, fila x.

La data de 05.05.2021, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, cu citarea părţilor, pentru discutarea perimării, în conformitate cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 09.06.2020 recurenta reclamantă S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 595 din 22 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a respins cererea de repunere pe rol, a admis excepţia perimării, şi a constatat perimat recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1465/30.03.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Consiliul Judeţean Arad, S.C. A. S.A. şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii (C.N.A.I.R.).

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, chemata în garanţie B. S.R.L., solicitând desfiinţarea hotărârii de perimare a cererii de recurs ca nelegală şi admiterea cererii de repunere pe rol a dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca instanţa să se pronunţe pe cererea de recurs formulată.

În recursul său, ce poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a criticat hotărârea atacată, ca nelegală, întrucât instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 418 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de recurs invocate arătând următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin încheierea de şedinţă din 09.10.2018, în lipsa părţilor, a dispus suspendarea facultativă a recursului formulat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1465/30.03.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin raportare la excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea de Apel Braşov, în dosar nr. x/2015, a sesizat CCR, precum şi în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., prin raportare la solicitarea Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, de pronunţare a unei hotărâri prealabile de către I. C. civ..J.

Arată că, din oficiu, instanţa de recurs a dispus suspendarea facultativă a judecăţii, faţă de solicitarea de dezlegare a unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţie şi efectele Deciziei CCR nr. 369/2017, după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, partea recurentă considerând că cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţate de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413 C. proc. civ., aşa cum prevede art. 418 din acelaşi cod.

Apărarea în cauză

Intimata-reclamantă A. S.A. şi intimaţii-pârâţi Consiliul Judeţean Arad şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. nu au formulat întâmpinare.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 18 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Părţile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 31 martie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 12 mai 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin încheierea de şedinţă din data de 9 octombrie 2018, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., după punerea în dezbatere din oficiu a măsurii, a dispus suspendarea judecării recursului, prin raportare la excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2015, a sesizat CCR, precum şi în baza art. 520 alin. (4) din acelaşi cod, până la pronunţarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la solicitarea Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2015.

Decizia nr. 2/2019 a I. C. civ..J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost pronunţată la data de 14 ianuarie 2019, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 242/28.03.2019.

Conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.".

În speţă, pricina a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează un caz de suspendare facultativă, în raport de care, instanţa de judecată are doar posibilitatea, iar nu obligaţia, de a suspenda judecata, măsura putând fi dispusă din oficiu, sau la solicitarea părţilor, dacă se apreciază că aceasta este utilă, oportună ori chiar indispensabilă pentru soluţionarea pricinii.

Textul art. 413 alin. (1) pct. 1 nu prevede momentul până la care durează suspendarea, însă, având în vedere dispoziţiile generale referitoare la incidentul procedural al suspendării judecăţii, rezultă că suspendarea durează până la repunerea cauzei pe rol în condiţiile art. 415 din C. proc. civ.

Din cercetarea ipotezelor descrise de această normă, prin care se prevăd modalităţile de reluare a judecării procesului, se constată că nu este reglementată o ipoteză distinctă cu privire la situaţia suspendării dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1, precum în cazul suspendării voluntare (art. 415 pct. 1 C. proc. civ.), a suspendării de drept reglementate de art. 412 alin. (1) pct. 1-6 (art. 415 pct. 2 C. proc. civ.) sau a hotărârii prealabile solicitate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (art. 415 pct. 3 C. proc. civ.).

Ca atare, pentru identificarea unei norme aplicabile trebuie să se recurgă la aplicarea prin analogie a unui text de lege, soluţie permisă de dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ.

Situaţie asemănătoare reglementată expres de C. proc. civ. este cea de la art. 415 pct. 3:

"Judecata cauzei suspendate se reia: 3. În cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene".

Art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este în sensul că:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: (...) 7. în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană".

Pe de altă parte, se constată că art. 415 pct. 3 din acelaşi cod prevede că judecata cauzei se reia după pronunţarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar în cazul ce interesează în speţă, prin analogie, se poate stabili că reluarea judecăţii are loc după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei pentru dezlegarea chestiunii de drept pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că de la acest moment respectiva hotărâre este obligatorie pentru instanţe, faţă de dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Textul invocat nu precizează, însă, dacă judecata se reia din oficiu sau la cererea uneia dintre părţi.

Cu privire la această chestiune de drept - "interpretarea dispoziţiilor art. 520 alin. (4), prin raportare la art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă redeschiderea judecăţii cauzei, după pronunţarea hotărârii prealabile, este un act de procedură ce trebuie efectuat din oficiu", a existat o altă sesizare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a fost respinsă ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 52 din data de 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 764/26.09.2017, pentru motivul neîndeplinirii nivelului de dificultate a chestiunii de drept, de natură a reclama intervenţia instanţei supreme pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

Cu toate acestea, în considerentele respectivei decizii instanţa supremă a subliniat următoarele:

"Ceea ce se impune este doar realizarea unui simplu raţionament judiciar, prin citirea textului a cărui interpretare formează obiectul sesizării în corelare cu textul-cadru din materia reluării judecării procesului, respectiv art. 415 din C. proc. civ., şi cu înţelegerea faptului că procedura hotărârii prealabile a fost creată pentru a-i facilita judecătorului, iar nu părţilor, interpretarea unui text de lege".

La această decizie şi cele reţinute în considerentele sale, a făcut trimitere şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 672 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 220/21.03.2019, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 415 din C. proc. civ.

Instanţa de contencios constituţional a reţinut că "reluarea judecării procesului în contextul art. 415 din C. proc. civ. se dispune la cererea părţilor numai în cazurile menţionate în cadrul acestui articol (...). Legiuitorul a prevăzut, la pct. 4 al art. 415 din C. proc. civ., doar că reluarea judecării procesului se face şi prin alte modalităţi prevăzute de lege".

În consecinţă, raportat la situaţia particulară a prezentului litigiu, în care judecata recursului a fost suspendată până la pronunţarea deciziei pentru dezlegarea chestiunii de drept, Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care mecanismul hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi rezolvarea de principiu a unei chestiuni de drept, sunt de natură a fi utile, în primul rând, instanţei, în interpretarea şi aplicarea unui text de lege, rezultă că, după suspendarea facultativă dispusă în atare circumstanţe, cauza trebuie repusă pe rol din oficiu, după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei date cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, acest moment echivalând cu încetarea cauzei de suspendare.

În acest context, trebuie precizat că obligaţia instanţei de a dispune repunerea cauzei pe rol din oficiu nu înlătură dreptul oricăreia dintre părţi de a solicita redeschiderea procesului prin formularea unei cereri de reluare a judecăţii. Însă, stabilirea obligaţiei instanţei de a repune cauza pe rol are o importantă semnificaţie în aprecierea eventualei conduite a părţilor, care nu au formulat, ele însele, cererea de repunere pe rol înăuntrul termenului de perimare, întrucât dacă un act de procedură trebuia a fi efectuat din oficiu, nu poate opera perimarea.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive ce nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Prin urmare, ori de câte ori un act de procedură trebuie efectuat din oficiu, părţilor nu li se poate reţine vreo culpă pentru rămânerea dosarului în nelucrare, astfel încât, constatându-se îndeplinită această condiţie, împreună cu aceea a trecerii unui termen de 6 luni de la rămânerea cauzei în nelucrare, să fie posibilă aplicarea sancţiunii procedurale a perimării.

În acord cu aceste clarificări, Înalta Curte stabileşte că instanţa de recurs era ţinută a constata că motivul suspendării dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a încetat ca urmare a pronunţării de către instanţa supremă - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a Deciziei nr. 2/2019 din 14 ianuarie 2019 şi a publicării acesteia, la data de 28 martie 2019, în Monitorul Oficial al României, sancţiunea perimării nefiind operantă, date fiind dispoziţiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., anterior citate, şi a împrejurarea că însăşi instanţa, din oficiu, avea obligaţia de a repunere cauza pe rol pentru continuarea judecăţii, cu atât mai mult cu cât măsura suspendării a fost iniţiată de aceasta.

De altfel, chiar la momentul efectuării verificărilor asupra stării de suspendare (a se vedea rezoluţia din 5 mai 2021 - dosarul Curţii de Apel Bucureşti), decizia pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept era publicată în Monitorul Oficial al României, aspect care permitea instanţei să constate încetarea motivului pentru care judecata a fost suspendată.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că instanţa de control judiciar a identificat în mod greşit ca fiind exclusiv obligaţia părţilor efectuarea de demersuri în vederea repunerii cauzei pe rol, prin formularea unei cereri în acest sens (în afara cazurilor prevăzute de art. 415 pct. 1 şi 2 din C. proc. civ.) şi a constatat în mod nelegal perimarea cererii de recurs, reţinând rămânerea cauzei în nelucrare din vina părţilor.

Ca atare, sunt fondate criticile recurentei-chemată în garanţie, sub aspectul aplicării greşite de către instanţa de recurs a dispoziţiilor legale care reglementează sancţiunea perimării, prin raportare la rămânerea cererii în nelucrare din motive imputabile părţilor şi, constatând întemeiat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497, raportat la art. 496 din acelaşi cod, va admite recursul declarat de această parte, va casa decizia atacată şi va dispune trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-chemată în garanţie S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 595 din 22 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.