Motion for annulment time-barred; appeal against irrevocable ruling held inadmissible.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 29/2022 din 13 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 437/5.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, contestatorul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 04.03.2022.

Intimata B. S.A., prin lichidator judiciar C. nu a formulat întâmpinare, în recurs.

La termenul de judecată acordat, din data de 12 mai 2022, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere că, în acest dosar, este vorba despre o contestaţie în anulare, care a fost respinsă, ca tardivă, pe vechiul C. proc. civ., şi împotriva acelei hotărâri, recurenta a declarat recurs.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, inadmisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte urmează să o admită şi să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit, şi a căilor de atac.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".

În speţă, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 437/5.07.2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, decizie prin care fusese respins recursul exercitat de aceeaşi parte.

Or, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Astfel, potrivit art. 320 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, "Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

În conformitate cu prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.:

"Sunt hotărâri irevocabile: 4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;".

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile "orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Coroborând prevederile legale anterior menţionate, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare este irevocabilă, reiese că şi decizia nr. 29/2022 din 13 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare - cale extraordinară de atac, formulată împotriva unei hotărâri irevocabile, este irevocabilă, nefiind supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Înalta Curte are în vedere, totodată, şi principiul legalităţii, conform căruia căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite de normele legale.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Ca atare, cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speţă în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

Prin aplicarea acestor dispoziţii, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că liberul acces la justiţie nu reprezintă un drept absolut, exerciţiul acestuia fiind supus unor limite şi condiţii de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situaţie regăsită în speţa de faţă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-contestator A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 29/2022 din 13 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2022.