Jurisdictional conflict settled: Sector 1 Bucharest Court of first instance holds exclusive competence over IT contract damages claim.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 05.12.2019, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. S.R.L. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 137.600 RON, reprezentând daune interese ca urmare a denunţării/rezilierii unilaterale a contractului de prestări servicii şi mentenanţă IT din data de 14.12.2018, la plata dobânzii penalizatoare, la plata daunelor morale în valoare de 10.000 euro pentru reclamantul A., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 524 din 02 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocate de pârât prin întâmpinare şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 208 din Legea 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, astfel, având în vedere că în speţă, reclamantul solicită angajarea răspunderii civile a pârâtei pentru o faptă care se încadrează în dispoziţiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, litigiul este de competenţa tribunalului.

Prin urmare, constatând că pentru cererile având ca obiect conflicte individuale de muncă a fost stabilită o competenţă materială specială în favoarea tribunalului, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 94 C. proc. civ., instanţa a apreciat că Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi de conflicte de muncă şi asigurări sociale îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 5712, pronunţată la 10 august 2021 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 Codul muncii, cererile reprezentând conflicte de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, iar art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În acest context, instanţa a arătat că normele de competenţă teritorială în această materie sunt de ordine publică, fiind vorba, deci, de o competenţă absolută.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că reclamantul îşi are domiciliul în Constanţa, nedovedind că ar avea, la data introducerii cererii de chemare în judecată, un loc de muncă în Bucureşti, instanţa a constatat că în cauză este competent teritorial să soluţioneze cauza Tribunalul Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1244, pronunţată la 08 aprilie 2022 de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din cererea introductivă de instanţă, rezultă că reclamantul, în calitate de fost angajat, urmăreşte atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, fapta ilicită presupus a fi comisă constând în, pe de o parte, folosirea unor manopere dolosive şi de intimidare pentru a-l determina să schimbe forma de colaborare, din aceea de angajat într-una de drept comun, respectiv încheierea unui contract de prestări servicii între profesionişti, urmată de denunţarea intempestivă a convenţiei părţilor.

Prin urmare, instanţa a reţinut că reclamantul nu supune controlului judecătoresc modalitatea în care a încetat contractul individual de muncă pe care l-a încheiat cu pârâta, ci formulează o acţiune de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi următoarele C. civ., ceea ce excedează noţiunii de conflict de muncă, întrucât răspunderea civilă delictuală nu este specifică acestei ramuri de drept.

Aşadar, tribunalul a reţinut că instanţa competentă material să soluţioneze această cerere este judecătoria, în temeiul art. 94 lit. k) C. proc. civ., iar din punct de vedere teritorial Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin raportare la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele trei instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenţii, prin cererea formulată, reclamanţii A. şi B. S.R.L. au solicitat obligarea pârâtei C. S.A la plata sumei de 137.600 RON, reprezentând daune interese ca urmare a denunţării/rezilierii unilaterale a contractului de prestări servicii şi mentenanţă IT din data de 14.12.2018, la plata dobânzii penalizatoare, la plata daunelor morale în valoare de 10.000 euro pentru reclamantul A., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 266 Codul muncii, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod, iar conform art. 211 din Legea nr. 62/2011, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, tipurile de cauze specifice legislaţiei muncii, sunt: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă; b) constatarea nulităţii unui contract individual de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv se aplică; c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, părţile nu au calitatea de angajator şi angajaţi, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii sau ale Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, obiectul litigiului nefiind un conflict de muncă.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanţii au formulat o acţiune de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din C. civ.

Înalta Curte constată că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa competentă material să soluţioneze litigiul este judecătoria, în temeiul art. 94 lit. k) C. proc. civ., potrivit cu care:

"Judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti."

Totodată, regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În consecinţă, având în vedere că pârâtul are sediul în sectorul 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza.

Astfel, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2022.