Territorial competence for low-value energy claims: inapplicability of consumer-specific jurisdiction and exclusive retention by the place of contract performance absent timely objection
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice ruled in favor of the plaintiff by ordering the Strehaia Court to retain jurisdiction, resolving a negative conflict of competence between two courts that mutually declined to hear the case. The dispute involved a small-value claim for unpaid electricity and late payment penalties filed by an energy supplier against a company defendant, where the initial court incorrectly applied absolute consumer protection rules to decline jurisdiction in favor of the defendant's headquarters location, and the receiving court subsequently declined back to the original court. The decisive legal basis rested on the determination that the defendant was a legal entity, not a consumer, rendering Article 121 of the Civil Procedure Code inapplicable; instead, general rules applied under Article 107 and the alternative territorial competence under Article 113(1)(3) regarding the place of contract execution. The Court further held that because the defendant failed to invoke the exception of territorial incompetence through a response or within the statutory deadline as required by Article 130(3), the initially seized court acquired exclusive competence via the plaintiff's valid choice of the place of consumption, making the ex officio declination by both lower courts unlawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 121 C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 1028 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Territorial competence for low-value energy claims: inapplicability of consumer-specific jurisdiction and exclusive retention by the place of contract performance absent timely objection: Totodată, instanţa a arătat că norma juridică privind competenţa teritorială în cazul consumatorilor are caracter imperativ şi reglementează o competenţă teritorială absolută, sens în care potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., trebuie invocată de părţi ori de către judecător din oficiu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 mai 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 21 octombrie 2021 pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamanta CEZ VÂNZARE S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4945,49 RON reprezentând contravaloare energie electrică, 77,13 RON penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 200 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Strehaia, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., care prevăd că "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."
Instanţa a reţinut că părţile din prezenta cauză au calităţile de profesionist şi consumator, iar pârâta A. S.R.L. are sediul în Bucureşti, bd. x, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Totodată, instanţa a arătat că norma juridică privind competenţa teritorială în cazul consumatorilor are caracter imperativ şi reglementează o competenţă teritorială absolută, sens în care potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., trebuie invocată de părţi ori de către judecător din oficiu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Prin urmare, constatând că pârâta A. S.R.L. are sediul în municipiul Bucureşti, instanţa a apreciat că Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 1654, pronunţată la 9 februarie 2022 de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 1028 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea de valoare redusă aparţine în primă instanţă judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun, astfel încât, competenţa teritorială a instanţei nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.
Totodată, instanţa a arătat că în raport de prevederile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reclamanta are alegerea dintre două instanţe deopotrivă competente, respectiv instanţa de la sediul debitoarei şi instanţa de la locul executării obligaţiilor, iar reclamanta din prezenta cauză a optat pentru Judecătoria Strehaia, situaţie în care, această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cererea de valoare redusă.
De asemenea, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţă deoarece debitoarea A. S.R.L. nu se circumscrie noţiunii de consumator.
În concluzie, în temeiul art. 132 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Strehaia competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Strehaia şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenţii, prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta CEZ VÂNZARE S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 4945,49 RON reprezentând contravaloare energie electrică, 77,13 RON penalităţi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
În speţă, pârâta nu are calitatea de consumator, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a înţeles să uzeze de procedura specială de soluţionare a cererilor de valoare redusă, aşa cum rezultă în formularul întocmit pentru cererile de valoare redusă, conform art. 1029 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea în primă instanţă este judecătoria, iar competenţa teritorială se determină potrivit normelor de drept comun.
Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:
"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
În cauză, dat fiind obiectul cauzei dedus judecăţii, competenţa teritorială se determină potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială alternativă, respectiv:
"în afară de instanţele prevăzute de art. 107 - 112, mai sunt competente: instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".
Se constată astfel că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, acesteia nu-i sunt incidente numai dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că prin Anexa nr. 1 la contractul pentru vânzare-cumpărare de energie electrică numărul x/09.01.2015 semnat între părţile din prezentul litigiu, locul de consum al energiei electrice este comuna Butoieşti, sat Buiceşti nr. 1, judeţul Mehedinţi, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Strehaia.
Pe cale de consecinţă, date fiind dispoziţiile art. 113, alin. (1), pct. 3 C. proc. civ. şi cele ale art. 116 din acelaşi Cod, rezultă că prin sesizarea Judecătoriei Strehaia, reclamanta şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei competente în acord cu menţiunile din Anexa nr. 1 din contractul încheiat între părţi.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:
"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".
Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Or, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Strehaia, fără a fi invocată de către pârât printr-o eventuală întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Strehaia, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Strehaia, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2022.