Revision appeal inadmissible where distinct procedural jurisdictional ruling lacks triple identity with subsequent substantive characterization of land sale contract

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1719 din 09.10.2019, pronunţată de Tribunalului Specializat Cluj în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii prin primar în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă. A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a reclamantului excepţie invocată de pârâta A. S.R.L., şi, pe cale de consecinţă, s-a respins, ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Câmpia Turzii, prin Primar în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., având ca obiect rezoluţiunea parţială a contractului de vânzare-cumpărare. A fost obligat reclamantul Municipiul Câmpia Turzii să plătească pârâtei suma de 28.920,95 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Municipiul Câmpia Turzii şi Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii solicitând admiterea apelului, cu consecinţa schimbării hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi a diminuării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat şi, consecutiv, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 500 din 16 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii a fost anulat, ca fiind tardiv formulat. S-a respins apelul declarat de reclamantul Municipiul Câmpia Turzii împotriva sentinţei civile nr. 1719 din 09.10.2019. S-a dispus obligarea apelantului la plata sumei de 35.043,27 RON către intimata A. S.R.L, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs principal reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii şi Municipiul Câmpia Turzii, iar pârâta A. S.R.L. a formulat recurs incident.

Prin decizia nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii împotriva deciziei civile nr. 500/2020 din 16 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondate. Totodată, a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Câmpia Turzii, au fost casate, în parte, decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 1719/2019 din 9 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj şi s-a dispus trimiterea cauzei primei instanţe, pentru o nouă judecată a cererii formulate de reclamantul Municipiul Câmpia Turzii. Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile deciziei atacate.

Împotriva acestei decizii, intimata A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, cu consecinţa, în principal, a respingerii cererii de recurs formulate de Municipiul Câmpia Turzii împotriva deciziei civile nr. 500 din 16 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă ca inadmisibilă, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de contencios administrativ, ca instanţă competentă funcţional să soluţioneze cererea de chemare în judecată.

Revizuenta consideră că decizia nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 este contrară încheierii nr. 8 din 22.02.2017 pronunţate de Curtea de Apel, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, motivul rezultând din încălcarea acestei încheieri în privinţa calificării contractului ca fiind de achiziţie publică, care este guvernat de prevederile O.U.G. nr. 34/2006 astfel cum s-a arătat cu autoritate de lucru judecat, iar nu pe dispoziţiile C. civ., cum greşit s-a reţinut prin decizia atacată.

Revizuenta susţine că, indiferent de pretenţiile formulate, acestea rămân fundamentate pe un contract de achiziţie publică, care este guvernat de O.U.G. nr. 34/2006, aşa cum s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, iar nu pe un contract de vânzare-cumpărare, supus reglementărilor vechiul C. civ., cum eronat s-a reţinut prin decizia atacată.

Or, stabilind calificarea juridică a contractului de vânzare-cumpărare, ca reprezentând un veritabil contract translativ de proprietate supus reglementărilor vechiul C. civ., în cadrul căruia dreptul la acţiune al vânzătorului ar fi imprescriptibil, prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a aspectelor juridice dezlegate jurisdicţional anterior.

Revizuenta învederează existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii.

Astfel, atât în litigiul nr. 1361/117/2016* cât şi în litigiul ulterior cu nr. x/2019 Municipiul Câmpia Turzii a avut calitatea de reclamant şi revizuenta calitatea de pârâtă, iar obiectul şi cauza celor două litigii au a avut ca fundament pretinsa neîndeplinire a obligaţiilor asumate.

În raport cu actuala reglementare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., puterea lucrului judecat nu poate fi redusă la noţiunea de excepţie a autorităţii de lucru judecat, ci noua reglementare acoperă şi efectul pozitiv, respectiv prezumţia de adevăr absolut în raporturile dintre părţi a celor stabilite judiciar anterior, fără posibilitatea contrazicerii ulterioare întrucât serveşte securităţii raporturilor juridice.

Intimata Municipiul Câmpia Turzii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

Cu privire la inadmisibilitatea revizuirii s-a arătat că nu este îndeplinită condiţia privind tripla identitate prevăzută de art. 431 C. proc. civ., sub aspectul obiectului şi cauzei celor două litigii care au existat între părţi.

Pe fondul revizuirii se arată că aceasta nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat nefiind încălcată, deoarece nu există hotărâri potrivnice care să nu poată fi executate.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Înalta Curte reţine că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al cererii, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancţionat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri precum şi imposibilitatea executării.

În cauză, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca fiind contrară încheierii nr. 8 din 22.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea 8 din 22.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost stabilită competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii Municipiul Câmpia Turzii şi Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 2.259.160,40. Euro reprezentând cota parte de 70% ce revine unităţii administrativ teritoriale Câmpia Turzii din contravaloarea suprafeţelor de teren ce au fost vândute în perioada 16.08.2007-20.06.201l, de către pârâtă, în favoarea Tribunalului Cluj-Sectia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019 a cărei revizuire se solicită, a fost respins recursul declarat de reclamanta Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii împotriva deciziei civile nr. 500/2020 din 16 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondate. Totodată, a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Câmpia Turzii împotriva aceleiaşi decizii. A fost casată, în parte, decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 1719/2019 din 9 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj şi trimisă cauza primei instanţe, pentru o nouă judecată a cererii formulate de reclamantul Municipiul Câmpia Turzii, menţinând, în rest, dispoziţiile deciziei atacate. În limitele controlului de legalitate exercitat de instanţa supremă s-a dispus casarea deciziei atacate reţinându-se că a fost greşit calificat contractul încheiat de părţi ca fiind nenumit, deşi acesta are natura unui contract de vânzare-cumpărare.

Revizuenta este nemulţumită de soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pe care o consideră contradictorie regulatorului de competenţă pronunţat de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă prin încheierea nr. 8 din 22.02.2017.

Referitor la soluţiile pronunţate prin cele două hotărâri considerate contradictorii, Înalta Curte constată că instanţele s-au pronunţat asupra unor probleme de procedură cu finalitate diferită, prin urmare, nu se poate reţine că executarea celei din urmă decizii ar încălca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al primei hotărâri.

Obiectul dosarului civil nr. x/2016, iniţial cu nr. x/2014, l-a reprezentat obţinerea de către Municipiul Câmpia Turzii a obligării societăţii A. S.R.L. la plata procentului de 70 % din preţul de vânzare al terenurilor, încasat de aceasta din urmă. În acest dosar Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat decizia nr. 92 din 21.01.2021, definitivă, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de reclamanţii Municipiul Câmpia Turzii şi Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii, împotriva sentinţei civile nr. 2.002 din 09.10.2020 pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, care a fost menţinută în întregime.

Dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect rezoluţiunea contractului încheiat de părţi, respectiv redobândirea terenurilor nevândute în patrimoniul Municipiului Câmpia Turzii.

Raportat la obiectele celor două dosare, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, reţinând culpa procesuală, în temeiul art. 453 C. proc. civ. va obliga revizuenta să plătească intimaţilor Municipiul Câmpia Turzii şi Consiliul Local al Municipiul Câmpia Turzii suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă revizuenta să plătească intimaţilor Municipiul Câmpia Turzii şi Consiliul Local al Municipiul Câmpia Turzii suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.