Inadmissibility of cassation appeal against appellate judgment in corporate assembly challenge under Company Law art. 132 and judicial abstention rulings

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 12 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pârâta H. S.A., solicitând constatarea nulităţii hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor H. S.A. adoptate în data de 26 aprilie 2016, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 63, 101, 120 din Legea nr. 31/1990 şi art. 119 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 12 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., a fost constatată nulitatea hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor H. S.A. adoptată la 26 aprilie 2016 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta H. S.A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În etapa procedurală a apelului au fost soluţionate mai multe incidente procedurale, astfel:

1. Prin încheierea din 17 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător I., în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

2. Prin încheierea din 8 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis declaraţia de abţinere a doamnei judecător J..

3. Prin încheierea din 8 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător I., în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

4. Prin încheierea din 29 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător I., în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2121A din 29 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la dezlegarea unei probleme de drept.

A fost admis apelul declarat de pârâta H. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 25 din 12 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, fiind schimbată, în tot, sentinţa civilă apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierilor de şedinţă din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 şi 29 octombrie 2018 au declarat recurs reclamanţii A., B., D., E., F. şi G., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea tuturor actelor de procedură efectuate în cauză după data recuzărilor, inclusiv casarea deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Intimata-pârâtă H. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului promovat împotriva încheierii din 8 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a admis declaraţia de abţinere.

Recurenţii-reclamanţi reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei H. S.A., prin care au solicitat respingerea argumentelor invocate de intimată, fiind reluate susţinerile dezvoltate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ.

De asemenea, reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. au declarat recurs şi împotriva deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, s-a susţinut că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 101, 120 şi 123 din Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă H. S.A. a depus la dosar întâmpinare cu privire la acest recurs, invocând excepţia inadmisibilităţii, în raport cu dispoziţiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ., întrucât decizia pronunţată de instanţa de apel nu este supusă recursului, precum şi excepţia nulităţii recursului.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ. s-a solicitat obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenţii-reclamanţi, prin răspunsul la întâmpinare, au solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Recurenţii-reclamanţi A., B., D., E., F. şi G. au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, recurenţii-reclamanţi conformându-se în acest sens.

Prin încheierea din 31 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, invocată de reclamanţii A., B., D., E., F. şi G., în dosarul nr. x/2016.

Totodată, prin încheierea din 31 martie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei privind admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate de reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 şi 29 octombrie 2018 şi împotriva deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Au fost prorogate discutarea excepţiilor inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă H. S.A. prin întâmpinare.

Prin decizia nr. 834 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Curtea Constituţională a României s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A., K., D., E., F. şi G., constatându-se că prevederile art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăţilor nr. 31/1990 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În cauză, s-a stabilit termen la 10 mai 2022 pentru repunerea cauzei pe rol şi analizarea admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Instanţa supremă, constatând că nu mai subzistă motivul pentru care a fost dispusă suspendarea judecării recursurilor, va repune cauza pe rol.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căilor extraordinare de atac declarate de reclamanţi împotriva încheierii de şedinţă din 8 octombrie 2018 privind cererea de abţinere şi a deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, urmează să respingă aceste recursuri ca inadmisibile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Analizând recursul declarat de reclamanţi împotriva încheierii din 8 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a admis declaraţia de abţinere a doamnei judecător J., Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac".

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul promovat împotriva încheierii prin care s-a admis declaraţia de abţinere este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte constată că acesta a fost promovat împotriva unei hotărâri definitive, recursul fiind astfel inadmisibil pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. are ca obiect anularea hotărârii AGA şi se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, iar potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 "hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului".

Potrivit dispoziţiilor art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile C. civ. şi ale C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţa de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În raport cu normele evocate, rezultă că este inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. împotriva deciziei civile nr. 2121 din 29 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a soluţionat apelul declarat împotriva unei sentinţe într-un litigiu ce a avut ca obiect anularea hotărârii AGA, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac consacrat de art. 460 din acelaşi cod.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 132 din Legea nr. 31/1990 şi art. 53 alin. (2) din C. proc. civ. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. împotriva încheierii de şedinţă din 8 octombrie 2018 privind cererea de abţinere şi a deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În ceea ce priveşte calea extraordinară de atac promovată de reclamanţi împotriva încheierilor de şedinţă din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 având ca obiect cererea de recuzare şi 29 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, motiv pentru care reţine că acest recurs nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte va admite în principiu recursul declarat de reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 având ca obiect cererea de recuzare şi 29 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi va stabili termen în vederea judecării căii extraordinare de atac, pentru când se vor cita părţile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de reclamanţii A., B., D., E., F. şi G. împotriva încheierii de şedinţă din 8 octombrie 2018 privind cererea de abţinere şi a deciziei nr. 2121 din 29 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Admite în principiu recursul declarat de reclamanţi împotriva încheierilor de şedinţă din 17 septembrie 2018, 8 octombrie 2018 având ca obiect cererea de recuzare şi 29 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Stabileşte termen de judecată la data de 14 iunie 2022, ora 11, cu citarea părţilor.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.