Consolidated enforcement assigned to Timișoara Court as authorizing enforcement court, rejecting debtor-domicile forum.

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 11 octombrie 2021 sub dosar nr. x/2020, petenta A. a formulat cerere de conexare a executărilor silite pornite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/11.04.2008, arătând că în temeiul aceluiaşi contract de credit au fost deschise două dosare execuţionale, respectiv dosarul nr. x/2016 al B. şi dosarul nr. x/2016 al BEJ C..

Totodată, s-a solicitat trimiterea dosarului la Judecătoria Timişoara pentru conexarea dosarului de executare nr. 502/EX/2016 aflat pe rolul BEJ C. Târgu Jiu, la dosarul de executare nr. 393/EX/2016 aflat pe rolul B. Timişoara.

2. Prin sentinţa civilă nr. 4147 din 8 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut că pe rolul B. se află dosarul nr. x/2016, executarea silită fiind declanşată la data de 29 martie 2016 conform cererii de executare depuse de creditoarea D., iar pe rolul BEJ C. a fost înregistrat dosarul nr. x/2016, cererea de executare fiind înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 30 martie 2016.

Având în vedere dispoziţiile art. 654 alin. (1) C. proc. civ., precum şi data depunerii celor două cereri de executare, prima instanţă sesizată a observat că, în circumscripţia Judecătoriei Timişoara s-a început prima executare, cea de pe rolul B..

Prin urmare, s-a concluzionat că normele care reglementează competenţa în materia executării silite sunt de ordine publică, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborate cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a constatat întemeiată excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cauzei, dispunând declinarea competenţei.

3. Prin sentinţa civilă nr. 4065 din 3 martie 2022, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin competenţa de soluţionare a cauzei. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 654 C. proc. civ., forma în vigoare la data formulării cererii de conexare, art. 651 C. proc. civ., forma în vigoare la data formulării cererii de executare, precum şi art. 650 C. proc. civ., în forma modificată după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014.

Astfel, s-a constatat că, după modificarea textului de lege, nu mai este posibilă existenţa a două sau mai multor instanţe de executare, în cazul a două sau a mai multor executări silite efectuate de executori din circumscripţia unor instanţe diferite. S-a subliniat că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Or, în cauză, având în vedere că la data începerii celor două executări silite ambele debitoare aveau domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, s-a constatat că Judecătoria Timişoara nu îndeplineşte condiţia de a fi "instanţă de executare", ci doar instanţa în circumscripţia căreia a început prima executare silită.

Totodată, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează o prorogare de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, aceste prevederi având caracter imperativ şi aplicându-se prin derogare de la normele generale de competenţa materială sau teritorială exclusivă, motiv pentru care, şi prin raportare la aceste dispoziţii legale, s-a apreciat că Judecătoria Drobeta Turnu Severin este competentă să soluţioneze cererea de conexare a dosarelor de executare, această cerere fiind formulată în cadrul contestaţiei la executare iniţiale, având deci natura unei cereri incidentale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 23 martie 2022.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, instanţa supremă reţine următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru următoarele considerente:

Cu privire la situaţia de fapt, se constată că pe rolul B. se află dosarul nr. x/2016, executarea silită fiind declanşată la data de 29 martie 2016, conform cererii de executare depuse de creditoarea D..

Prin încheierea civilă nr. 3299 din 5 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x/2016 al B., ca urmare a cererii formulate de creditoarea D. prin mandatar E. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/11.04.2008 la BN F. - Timişoara şi Contractul de facilitare a creditului şi de garanţie nr. x/11.04.2008 împotriva debitoarei A., prin executarea silită imobiliară asupra bunului imobil adus în garanţie.

Pe rolul BEJ C. a fost înregistrat dosarul nr. x/2016, cererea de executare fiind înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 30 martie 2016.

Prin încheierea din 21 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2016, s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. x din 11 aprilie 2008, act adiţional nr. x, act adiţional nr. x din 28 februarie 2014, act aditional nr. 3 din 30 aprilie 2015, încheiat între G. S.A., în calitate de creditor, A., în calitate de împrumutat şi A., în calitate de codebitor, prin toate modalităţile de executare. S-a dispus autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu reprezentat de contractul de facilitate de credit şi de garantie nr. x din 11 aprilie 2008, act adiţional nr. x, act adiţional nr. x din 28 februarie 2014, act adiţional nr. x din 30 aprilie 2015, încheiat între G. S.A., în calitate de creditor, A., în calitate de împrumutat si A., în calitate de codebitor, prin toate modalităţile de executare.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 11 octombrie 2021 sub nr. x/2020, petenta A. a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/11.04.2008. Totodată, s-a solicitat trimiterea dosarului la Judecătoria Timişoara pentru conexarea dosarului de executare nr. 502/EX/2016 aflat pe rolul BEJ C. Târgu Jiu, la dosarul de executare nr. 393/EX/2016 aflat pe rolul B. Timişoara.

În conformitate cu dispoziţiile art. 654 alin. (1) C. proc. civ. "Când, privitor la aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătoreşti diferiţi, instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea."

Având în vedere data depunerii celor două cereri de executare, Înalta Curte constată că prima executare, respectiv cea de pe rolul B. a început în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.

Totodată, Înalta Curte reţine că determinarea instanţei de executare în soluţionarea contestaţiei la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

De altfel, dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut la punctul 71 că "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare".

În cauză, se constată că, executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului în baza contractului de facilitare de credit şi de garanţie nr. x/11.04.2008, încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 3299 din 5 aprilie 2016 fiind pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite. Astfel, se păstrază principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

În raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Timişoara, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea din 5 aprilie 2016 pronunţată de Judecătoria Timişoara, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.