Irrevocability of appellate recusal rejection due to finality of appeal proceedings

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2003 din data de 12.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea prin care PRO A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. Campania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., a solicitat în contradictoriu cu S.C. B. S.A. şi S.C. COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCURESTI S.A., prin administrator special, în temeiul art. 79 şi urm. din Legea 85/2006, anularea operaţiunilor de aducere ca aport în natură a unor bunuri mobile şi imobile din patrimoniul S.C. Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. în patrimoniul S.C. B. S.A., iar ca efect al anulării acestei operaţiuni, obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile şi imobile, menţionate în lista anexată sau a contravalorii acestora, în situaţia în care acestea nu se mai află în patrimoniul societăţii pârâte.

Împotriva acestei sentinţe, SCP C. S.P.R.L în calitate de lichidator judiciar al debitoarei COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCUREŞTI S.A., a declarat recurs.

În cursul soluţionării recursului, la termenul de judecată din data de 25.10.2021, administratorul special al Companiei de Transport Feroviar S.A., D., a formulat cerere de recuzare a completului 7 Recurs, şi anume: a doamnei judecător E. şi a domnilor judecători F. şi G., învederând că soluţia pronunţată cu privire la tardivitatea cererii de chemare în judecată şi în ceea ce priveşte nulitatea recursului reprezintă ilegalităţi, iar preşedintele completului de judecată, doamna judecător E., nu este imparţial, nu ascultă părţile şi respinge nemotivat toate solicitările formulate, încălcând dreptul părţilor la apărare.

Prin cererea depusă la data de 25.10.2021 (data poştei), petentul D. a reiterat cererea de recuzare a membrilor completului de judecată 7 Recurs, arătând, în esenţă, că, la termenul de judecată din data de 25.10.2021, a solicitat instanţei să analizeze incompatibilitatea completului de judecată, raportat la dispoziţiile art. 24 din C. proc. civ. din 1865, dat fiind că domnul judecător G. a făcut parte şi din completul care a pronunţat, în cadrul aceluiaşi dosar, decizia civilă nr. 404R din data de 03.10.2016, prin care a fost admis recursul promovat de lichidatorul judiciar C. SPRL şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu toate acestea, preşedintele de complet a precizat că nu există niciun motiv de abţinere, încălcând dispoziţiile art. 30 din C. proc. civ. din 1865. Preşedintele de complet nu a cercetat cele învederate, nu a dispus nicio măsură şi nu a dorit să se pronunţe cu privire la motivul de incompatibilitate arătat, fiind incident art. 27 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865.

Petentul a precizat că, prin întâmpinarea depusă împotriva recursului promovat de lichidatorul judiciar, a invocat excepţia tardivităţii, excepţia inadmisibilităţii, excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia nulităţii recursului. Primele trei excepţii au fost respinse, ca inadmisibile, instanţa considerând că nu pot fi invocate în recurs, iar a patra excepţie a fost respinsă argumentându-se că motivele de recurs pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 3041 din C. proc. civ. din 1865. A solicitat ca instanţa să precizeze care sunt, în concret, motivele cererii, însă instanţa de judecată nu a indicat care ar fi motivele ce se încadrează în textul menţionat şi nici nu şi-a motivat decizia adoptată.

În opinia petentului, deciziile adoptate de membrii completului nasc serioase semne de întrebare cu privire la independenţa justiţiei în statul de drept, imparţialitatea şi independenţa judecătorului, toate echivalând cu antepronunţarea, câtă vreme nu s-a motivat nicio soluţie adoptată.

S-a mai învederat că legislaţia procesual civilă consacră rolul activ al judecătorului, principiu care este strâns legat de principiul aflării adevărului, principii care pot fi puse în lumină doar prin respectarea principiului contradictorialităţii. Petentul a citat o parte dintre dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a conchis că, din cele prezentate, rezultă imparţialitatea şi antepronunţarea membrilor completului de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 24, 27 şi 129 din C. proc. civ. din 1865 şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din 2 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată, ca fiind vădit neîntemeiată şi a dispus înaintarea dosarului completului 7 Recurs; totodată, în baza art. 1081 alin. (1) punctul 1 lit. b) din C. proc. civ. din 1865, a aplicat lui D. o amendă judiciară în sumă de 200 RON.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce priveşte măsura respingerii cererii de recuzare, recurenta-pârâtă S.C. COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCUREŞTI S.A. prin administrator special D. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 299 şi urm C. proc. civ., art. 304 pct. 3 şi 9 din acelaşi cod.

În argumentarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că, la termenul de judecata din data de 25.10.2021, reprezentantul societăţii debitoare, administratorul special D., a învederat instanţei de judecată faptul că trebuie să se analizeze incompatibilitatea completului de judecata, inclusiv a membrilor ce îl formează, raportat la împrejurarea că prezenta cauză se află în rejudecare pe rolul aceluiaşi complet de judecată, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) vechiul C. proc. civ., câtă vreme un judecător a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.

Instanţa a respins această solicitare arătându-se că niciunul dintre membrii completului de judecată nu se regăsesc în vreun caz de incompatibilitate.

Recurenta a solicitat a se observa reaua-credinţă de care a dat dovadă completul de judecată C7R, câtă vreme, in cadrul aceluiaşi dosar nr. x/2012 a fost pronunţata decizia civila nr. 404R din data de 3 octombrie 2016, prin care a fost admis recursul promovat de către lichidatorul judiciar C. SPRL, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de fond.

Completul de judecată care a pronunţat decizia civila nr. 404R in cadrul aceluiaşi dosar ce face obiectul prezentei cauzei dedusă judecaţii a fost format din doamna H. -preşedinte, doamna I. membru şi domnul G. membru.

Astfel, deşi doamna preşedinte de complet E. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că din completul de judecată face parte şi domnul judecător G., cel care s-a pronunţat cu privire la aceeaşi pricină în primul ciclu procesual şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, a precizat în mod clar că nu există motiv de abţinere cu privire la niciun membru ce formează completul C7R, încălcând dispoziţiile art. 30 vechiul C. proc. civ., în sensul că abţinerea/recuzarea unui judecător se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel ce s-a abţinut/recuzat.

Având in vedere că, deşi s-a adus la cunoştinţa doamnei preşedinte E. că există un motiv de incompatibilitate cu privire la domnul judecător G., aceasta nu a cercetat cele învederate, în condiţiile în care la dosarul cauzei se găseşte decizia nr. 404R pronunţată de judecătorul G., în aceeaşi cauză în primul ciclu procesual. Doamna judecător nu a dispus nicio măsură şi nu a dorit să se pronunţe cu privire la acest motiv de incompatibilitate. Prin urmare, sunt îndeplinite dispoziţiile art. 27 pct. 7 vechiul C. proc. civ., în sensul că judecătorul şi-a exprimat părerea cu privire la prezenta cauza dedusă judecaţii, cată vreme s-a pronunţat în această speţă prin decizia nr. 404R.

Invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că interpretarea dată de instanţa care a judecat recuzarea este netemeinică, nelegală şi abuzivă, fiind încălcat art. 30 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, recurenta a precizat că, în cazul său, completul care a judecat recuzarea nu se putea constitui legal, astfel că recuzarea trebuia să fie trimisă la instanţa ierarhic superioară şi nu la completul următor, aşa cum s-a procedat.

Recurenta a solicitat a se observa că dispoziţia respingerii excepţiilor invocate în faza recursului la curtea de apel nu a fost motivată, în fapt şi în drept, echivalând cu o antepronunţare, fiind aspecte ce se circumscriu motivului de recuzare prevăzut de dispoziţiile art. 27 alin. (7) C. proc. civ.

În concluzie, după invocarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., a art. 6 şi 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

În şedinţa publică din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, recurenta a atacat încheierea din 2.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la soluţia prin care s-a respins o cerere de recuzare formulată în faza de recurs.

Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Hotărârile pronunţate în recurs sunt irevocabile, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Din dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul. Aceasta însă doar în condiţiile în care hotărârea finală este supusă unei căi de atac. Fiind irevocabilă, încheierea atacată nu este supusă căii de atac a recursului, neîncadrându-se în categoria de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Cum, în speţă, prin încheierea recurată s-a respins o cerere de recuzare formulată în faza de recurs, deci într-o etapă procesuală în care hotărârea asupra fondului este irevocabilă în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., şi încheierea de respingere a cererii de recuzare este tot irevocabilă.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., se desprinde concluzia că hotărârile date în recurs, fiind irevocabile, nu pot fi atacate cu recurs.

Aşadar, întrucât, în speţă, hotărârea asupra recursului cu care Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită are caracterul de hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului, nici încheierea de respingere a cererii de recuzare formulată împotriva completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului nu poate fi atacată cu recurs, fiind şi ea irevocabilă.

Pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 34 alin. (2) raportat la art. 299 coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., recursul exercitat în cauză împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a completului învestit cu judecarea recursului este inadmisibil şi va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCUREŞTI S.A. prin administrator special D. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2022.