Insolvency creditor's revision request denied for lack of triple identity in conflicting judgments

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 17 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Judeţul Argeş a formulat contestaţie împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar A.. al debitorului B. S.A., de respingere a cererii de plată nr. x/26.02.2021, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea cererii de plată, cu consecinţa obligării la plata sumei de 1.961.671,18 RON, rest de plată rămas din factura fiscală seria x nr. x/11.01.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 2308 din 23 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul Judeţul Argeş, reprezentat legal prin Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, solicitând anularea sentinţei atacate, admiterea contestaţiei formulate, în sensul admiterii cererii de plată formulate la data de 26 februarie 2021 sub nr. x.

Prin decizia civilă nr. 1395/A din 14 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondat apelul.

3. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Judeţul Argeş, solicitând admiterea cererii de revizuire, raportat la faptul că decizia menţionată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi Fiscla, în dosarul nr. x/2019, cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, revizuentul a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 10 iunie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. B. S.A., în contradictoriu cu Judeţul Argeş, a solicitat revocarea în tot a adresei U.A.T. Argeş nr. 18507/12.11.2018, precum şi revocarea în tot a adresei U.A.T. Argeş nr. 612/15.01.2019, suspendarea procedurii de executare a garanţiei de buna execuţie până la soluţionarea definitivă a acestei plângeri. Totodată, s-a solicitat constatarea nulităţii de drept a facturii fiscale seria x nr. x/11.01.2019.

Această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa nr. 371 din 21 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2019, soluţie rămasă definitivă prin decizia nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2021, Judeţul Argeş a chemat în judecată pe SCP A. în calitate de administrator judiciar pentru B. S.A. ca urmare a refuzului de a-i admite cererea de plată a creanţei curente ce constă în diferenţa de plată din factura fiscală seria x nr. x/11.01.2019 pentru suma de 1.961.671,18 RON. Prin decizia civilă nr. 1395/A/14.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul ca nefondat.

Astfel, prin această decizie a fost respinsă solicitarea de admitere a cererii de plată privind obligarea la plata sumei de 1.961.671,18 RON rest de plată rămas din factura fiscală seria x nr. x/11.01.2019 de penalităţi.

Revizuentul a susţinut că, în cadrul dosarului nr. x/2021 a fost invocată autoritatea de lucru judecat cu dosarul nr. x/2019 de către S.C. B. S.A., excepţie care a fost admisă de judecătorul-sindic ca urmare a unirii acesteia cu fondul, fiind înlăturată excepţia puterii lucrului judecat, invocată de Judeţul Argeş în cadrul aceluiaşi dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 371/2019, Tribunalul Argeş a statuat că, în cauză, creanţa deţinută de pârât se circumscrie prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 21, art. 75, art. 102 art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât este o creanţă curentă, născută în timpul procedurii insolvenţei, iar nu o creanţă anterioară aşa cum susţine reclamanta, situaţie ce a rămas definitivă prin decizia nr. 434/R.COM/05.06.2020.

În cauza nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti a înlăturat caracterul de creanţă curentă, dând propria interpretare prin încălcarea puterii lucrului judecat, considerând că suma din factura de penalităţi nu este creanţă curentă.

S-a susţinut că este incidentă ipoteza existenţei a două hotărâri potrivnice, cea de-a doua pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021 încălcând autoritatea de lucru judecat a deciziei Curţii de Apel Piteşti din dosarul nr. x/2019 care a rămas definitivă la data de 5 iunie 2020.

În continuare, revizuentul a menţionat acele considerente ale hotărârilor pronunţate de Tribunalul Argeş şi de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019 având autoritate de lucru judecat. A arătat că, întrucât obligaţia S.C. B. S.A. izvorâtă din contractul de execuţie lucrări nr. x nu a fost executată nici până la acest moment, respectiv cea de a efectua reparaţiile la obiectivul de investiţii, şi având în vedere legalitatea actelor efectuate de Judeţul Argeş, solicitarea de plată este întemeiată, fiind incidentă o creanţă curentă astfel cum s-a stabilit anterior în mod definitiv în dosarul nr. x/2019.

Faţă de aspectele menţionate, revizuentul a solicitat anularea deciziei civile nr. 1395/14.09.2021 şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu luarea în considerare a efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat.

La 8 decembrie 2021, intimata B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 31/2022 din 12 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cauza a fost înregistrată la 3 martie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se contrarietatea dintre decizia civilă nr. 1395/A din 14 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021 şi decizia nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor litigii ce au obiecte diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reţine existenţa autorităţii lucrului judecat.

Astfel, se constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul că, în dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunţată decizia nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, obiectul este reprezentant de solicitarea reclamantei B. S.A., în contradictoriu cu Judeţul Argeş, de revocare în tot a adresei U.A.T. Argeş nr. 18507/12.11.2018, precum şi a adresei U.A.T. Argeş nr. 612/15.01.2019. Totodată, s-a solicitat suspendarea procedurii de executare a garanţiei de buna-execuţie până la soluţionarea definitivă a acestei plângeri şi constatarea nulităţii de drept a facturii fiscale seria x nr. x/11.01.2019.

În cel de-al doilea litigiu, respectiv dosarul nr. x/2021, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 1395/A din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, obiectul este reprezentat de o contestaţie formulată împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar A.. al debitorului B. S.A., prin care s-a respins cererea de plată nr. x/26.02.2021.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două litigii au obiecte diferite, primul fiind întemeiat pe dreptul comun şi vizează anularea unor acte administrative, respectiv adresa U.A.T. Argeş nr. 18507/12.11.2018, adresa U.A.T. Argeş nr. 612/15.01.2019, suspendarea procedurii de executare a garanţiei de bună execuţie şi constatarea nulităţii de drept a facturii fiscale seria x nr. x/11.01.2019, iar cel de-al doilea se referă la un dosar asociat procedurii de insolvenţă a societăţii B., având ca obiect o contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii de plată nr. x/2021.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că în cadrul celui de-al doilea litigiu, instanţa a avut în vedere decizia pronunţată în primul litigiu, în considerentele deciziei civile nr. 1395/A din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă constatându-se că, în ceea ce priveşte problema autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 286/30.01.2020, definitivă prin decizia civilă nr. 856/14.07.2020 şi a sentinţei civile nr. 371/21.10.2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 434/5.06.2020, prima sentinţă are autoritate de lucru judecat împotriva Judeţului Argeş şi în favoarea debitoarei.

Analizând cele două hotărâri menţionate anterior, instanţa a mai reţinut că argumentele din sentinţa nr. 286/30.01.2020, definitivă prin decizia civilă nr. 856/14.07.2020 sunt decisive, în timp ce prin sentinţa civilă nr. 371/21.10.2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 434/5.06.2020 s-a reţinut că, în cauză, creanţa pretinsă s-ar fi născut ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, aspecte reţinute în considerentele respingerii unei acţiuni de drept comun.

În concluzie, se reţine că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât decizia nr. 1394/A din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 434/R-COM din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Judeţul Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Judeţul Argeş împotriva deciziei civile nr. 1395/A din 14 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.