Pension revision dispute; denial of revision for lack of identity of litigious issue despite conflicting administrative decisions

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, secţia I civilă, la data de 3 iunie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Bacău şi Casa Naţională de Pensii Publice împotriva Deciziei nr. 241223 din 15 aprilie 2020, privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă.

Astfel, s-a solicitat admiterea contestaţiei împotriva Deciziei nr. , obligarea intimatelor la calcularea şi acordarea retroactivă a pensiei cuvenite din data de 27 martie 2013, când prin cererea nr. x a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, datorită stagiilor de cotizare realizate în grupa superioară de muncă, şi nu din data de 26 noiembrie 2014, data depunerii celei de-a doua cereri de pensionare, respectiv cererea nr. 63651.

Totodată, s-a solicitat obligarea intimatelor la calcularea şi acordarea drepturilor băneşti aferente pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare la care a avut şi are dreptul de la data emiterii Deciziei nr. R42259 (222582) din 28 iunie 2016 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, până la data soluţionării prezentului litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimata Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti - Comisia centrală de contestaţii şi, în consecinţă, a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti - Comisia centrală de contestaţii, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Bacău.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul A., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei apelate, şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei împotriva Deciziei Casei Judeţene de Pensii Bacău nr. 241223/15.04.2020.

Prin decizia nr. 203/2021 din 19 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 203/201 a Curţii de Apel Bacău, la 19 aprilie 2021, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, sub nr. x/2021.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul solicitând anularea în tot a hotărârilor atacate.

În motivare, s-a susţinut că sentinţa civilă nr. 398/D/2020 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 203/19.03.2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, este contrară soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, respectiv decizia civilă nr. 625 din 25 iunie 2018 prin care s-a soluţionat cererea de chemare în judecată, având ca obiect stabilirea drepturilor de pensie.

S-a susţinut că a fost formulată contestaţie împotriva hotărârii nr. 15771 din 30 mai 2016 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii privind respingerea contestaţiei formulate de acesta împotriva Deciziei nr. R11189 din 3 iunie 2013, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău, contestaţie ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016

În cadrul acestui dosar, în primă instanţă, cererea sa de chemare în judecată a fost respinsă, însă în apel a fost pronunţată decizia civilă nr. 625 din 25 iunie 2018 prin care Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis contestaţia şi a anulat Decizia nr. 11189 din 3 iunie 2013 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău, precum şi Hotărârea nr. 15771 din 30 mai 2016 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii. A fost obligată intimata Casa Judeţeană de Pensii Bacău să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea Adeverinţei nr. x din 31 octombrie 2014 emisă de B. S.R.L. începând cu 27 martie 2013.

Ulterior, în baza acestei decizii a Curţii de Apel Bacău, Casa Judeţeană de Pensii Bacău a emis Decizia nr. 230105 din 27 august 2018 privind încetarea plăţii pensiei anticipată parţială şi Decizia nr. R 11189 din 27 august 2018 privind acordarea pensiei, conform Legii nr. 263/2010.

Ulterior, Casa Judeţeană de Pensii Bacău e emis Decizia nr. 241223 din 15 aprilie 2020 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, în motivarea acestei decizii precizându-se că la baza emiterii Deciziei nr. 241223/15.04.2020 a stat punerea în executare a dispozitivului sentinţei civile nr. 66 din 28 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 66 din 28 ianuarie 2019, Tribunalul Bacău a respins excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, a admis contestaţia, a anulat decizia de pensionare nr. R42259 din 28 iunie 2016, obligând intimata să procedeze la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a perioadei 01.09.1971 - 19.09.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, începând cu data de 27 martie 2013.

Împotriva acestei sentinţe, Casa Judeţeană de Pensii Bacău a formulat apel, care a fost soluţionat prin decizia nr. 117 din 9 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei apelate, fiind respinse ca rămase fără obiect capetele de cerere referitoare la calcularea şi acordarea retroactivă a pensiei, calcularea şi acordarea drepturilor băneşti aferente perioadei 01.09.1971- 19.09.2001 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă. A fost menţinută soluţia de anulare a deciziei de pensionare R42259/28.06.2016 şi soluţia cu privire la cheltuielile de judecată.

Ulterior acestor hotărâri judecătoreşti, care au stabilit cu autoritate de lucru judecat drepturile de pensie ale revizuentului, Casa Judeţeană de Pensii Bacău e emis Decizia nr. 241223 din 15 aprilie 2020 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, temeiul legal al emiterii acestei decizii fiind sentinţa civilă nr. 66 din 28 ianuarie 2019 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Anterior, cu putere de lucru judecat, Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 625 din 25 iunie 2018 stabilise definitiv situaţia dreptului la pensie.

Având în vedere situaţia creată prin emiterea Deciziei nr. 241223 din 15 aprilie 2020 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, revizuentul a formulat contestaţie la Tribunalul Bacău, secţia I civilă, fiind înregistrat dosarul nr. x/2020. Această contestaţie a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 203 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Revizuentul A. a susţinut că se află în situaţia de a avea două hotărâri judecătoreşti referitoare la aceeaşi chestiune, respectiv revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat a primei decizii, respectiv a deciziei civile nr. 625 din 25 iunie 2018 a Curţii de Apel Bacău.

La 6 aprilie 2021, intimata Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire şi menţinerea în tot a deciziei civile nr. 203 din 19 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Totodată, a depus la dosar întâmpinare şi intimata Casa Judeţeană de Pensii Bacău prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prin încheierea din 2 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată la 11 martie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021.

4. Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operaţiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză şi părţi.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii şi hotărârea pronunţată în această a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deşi, în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi, fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa expresă şi neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legislatorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii - cea din urmă - să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, aceste considerente să tranşeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecăţii.

În cauză, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.

Astfel, hotărârea judecătorească invocată de revizuent nu conţine considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, şi nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuţie, din nou, în litigiul intervenit între părţile din prezenta cauză.

Înalta Curte reţine că, în cauză, revizuentul a solicitat instanţei să constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv sentinţa civilă nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 203 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare, respectiv decizia nr. 625 din 25 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Trebuie arătat că în cele două cauze se contestă documente diferite, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanţele de judecată.

Or, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acţiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanţe diferite aceeaşi chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Astfel, în cauza finalizată cu decizia nr. 625 din 25 iunie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 15771 din 30 mai 2016 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. R11189/03.06.2013, contestatorul solicitând acordarea retroactivă a pensiei cuvenite din data de 27 martie 2013, dată la care a solicitat pensionarea cu cererea înregistrată sub nr. x

În această cauză, instanţa de apel a admis apelul reclamantului A. şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei, reţinându-se că reclamantul a prestat activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinţei nr. x/31.10.2014, coroborat cu punctul 34 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 şi H.G. nr. 1223/20.11.1990, prin care s-a dispus încadrarea în grupa a II-a de muncă a personalului care este în activitate şi care a lucrat la locurile de muncă nocive, grele sau periculoase inclusiv la unităţile de deservire a şantierelor de construcţii montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier.

În schimb, în cauza în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020 a Tribunalul Bacău, secţia I civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 203 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 241223 din data de 15 aprilie 2020 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă.

În această cauză, instanţa a respins contestaţia formulată de A., soluţie menţinută de instanţa de apel în mod definitiv, reţinându-se că prin decizia nr. 241223/15.04.2020 s-a procedat la revizuirea drepturilor de pensie ale contestatorului, s-au stabilit drepturi de pensie în cuantum de 1.098 RON, acestea fiind stabilite începând cu data de 27 martie 2013 şi s-a redus vârsta de pensionare cu 6 ani şi 6 luni ca urmare a condiţiilor de muncă. Totodată, s-a constatat că prin decizia civilă nr. 625 din 25 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, s-a dispus valorificarea adeverinţei nr. x/31.10.2014 emisă de B. S.R.L. începând cu data de 27 martie 2013. De asemenea, s-a reţinut că din buletinul de calcul depus la dosar rezultă că, în situaţia contestatorului, a fost valorificată solicitarea de a fi luată în calcul grupa a II-a de muncă pentru perioada 1.09.1971 - 1.04.2001, reţinându-se că drepturile de pensie revizuite se acordă începând cu data de 27 martie 2013.

Soluţia de admitere a cererii în primul dosar, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 625 din 25 iunie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost fundamentată pe o situaţie de fapt diferită de cea dedusă judecăţii în cauza finalizată cu decizia nr. 203 din 19 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, cele două litigii având fundament diferit, respectiv documente succesiv eliberate cu numere de înregistrare şi date diferite de întocmire, respectiv Hotărârea nr. 15771 din 30 mai 2016 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. R11189/03.06.2013, pe de o parte şi Decizia nr. 241223 din data de 15 aprilie 2020, pe de altă parte, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanţele de judecată.

În condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acţiuni civile sunt diferite, între cele două cauze nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu este întrunită condiţia cumulativă a identităţii chestiunilor litigioase rezolvate în hotărârea indicată de revizuent cu acelea din cauza dedusă judecăţii.

Faţă de considerentele arătate, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2022.